Statul nu-și mai cumpără comorile
Toate acestea s-ar putea schimba, doarece statul român ar urma să refuze cumpărarea artefactelor descoperite de posesorii de detectoare de metal. Dacă intențiile ministrului culturii s-ar rezuma la atât, noua Lege a Patrimoniului ar fi un dezastru pentru patrimoiul național și o binecuvântare pentru traficanți. Din fericire, căutătorii de comori ar putea fi obligați să colaboreze cu arheologii, căci în afară de valoarea obiectului propriu-zis, un specialist poate să descifreze și povestea din spatele artefactului. Pe care fără voia lor, căutătorii de comori o distrug atunci când sapă după metalul detectat.
Să presupunem că vă construiți o casă. Dacă atunci când săpați fundația descoperiți o ulcică cu bani de argint, legea spune că trebuie să o predați primarului din localitate. Într-un final, Muzeul de Istorie Județean va evalua descoperirea dumneavoastră și la un moment dat, o să vă răsplătească până la 30% din valoarea argintului. Asta prevede în mare actuala Lege a Patrimoniului, care mai spune că statul îi recompensează pe cei care fac descoperiri întâmplătoare.
Altfel spus, cei care caută intenționat artefacte, vânând recompensa, nu mai pot fi răsplătiți pe noua lege. Actuala nu face această diferență.
Azi sunt tot mai frecvente cazurile în care obiectele sunt descoperite de posesorii de detectoare de metal. Aparatura costă și câteva mii de euro dacă este performantă, iar unele artefacte și comori au fost descoperite la câteva sute de metri de limita unor situri arheologice. Altfel spus, vânătorii de comori nu bat câmpurile, ci fac o activitate cvasi-profesională, dar una care distruge locul ce este mai important pentru arheologi.
Cei care predau obiectele găsite autorităților sunt de admirat fie și pentru că ar fi avut posibilitatea să le vândă pe piața neagră, pentru sume incomparabil mai mari.
Pe viitor, aceștia ar putea rămâne fără această posibilitate legală de a face bani, căci Ministrul Culturii a declarat că respectivele comori… „Mai bine să rămână acolo, în pământ, unde au stat 2.500 de ani, decât să devină un obiect de vandalizare”, spune Vlad Alexandrescu, ministrul culturii.
Spre deosebire de vânătorii de comori, fie ei și amatori de istorie, arheologii încearcă să descifreze povestea din spatele unui tezaur, informațiile pe care locul și conjunctura istorică o oferă. De exemplu, poziția în care a fost descoperit un pumnal dacic, obiectele care se aflau lângă, precum și eventuale urme de ardere sau îndoire pot spune modul de viață sau de moarte al celui care l-a folosit.
Surse din Ministerul Culturii au declarat pentru Biziday că de acum înainte, căutătorii de comori și arheologii vor fi nevoiți să colaboreze. Concret, obiectele vor fi cumpărate de stat doar dacă au fost descoperite de o astfel de echipă mixtă.
În fine, mai există o problemă. Sumele de care dispun muzeele pentru a face răscumpărările sunt foarte mici. Muzeul Național de Istorie a plătit pentru artefactele care i-au fost aduse câteva mii de euro, însă mai are și acum restanțe din anii trecuți.
Pe lângă faptul că evaluarea obiectelor poate să difere destul de mult de la un muzeu la altul, pot dura ani buni până când cineva își primește banii. Ca termen de comparație, recuperarea unor obiecte de vândute pe piața neagră poate să dureze zeci de ani și poate costa statul român incomparabil mult mai mult.
Dacă vorbim strict despre perioada daco-romană, între 2007 și 2014, autorităţile de la noi au recuperat printre altele peste o mie de monede de aur, mai mult de 12.000 de monede argint şi 13 brăţări dacice de aur. Obiectele au fost aduse din colecţii din Franţa, Elveţia, Germania, Irlanda, Marea Britanie, Spania şi Statele Unite ale Americii.
Acţiunile s-au desfăşurat cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
