Ţiglăria din Apoş a fost deschisă în luna iunie, în urma unui proiect la care au pus umărul mai multe asociaţii naţionale şi internaţionale. Chiar Prinţul Charles a donat o parte din bani. Meşterii care lucrează aici au venit tocmai de la Covasna.
Reporter: Comenzi aveţi?
Jozsef Bertha, meşter: Da.
Reporter: Cam câte?
Jozsef Bertha, meşter: Cât pot să facem, sunt comenzi.
Jozsef Bertha este chiar cel care a primit cadou ţiglăria. Meşterul are o ştampilă personalizată, pe care o aplică pe fiecare ţiglă. Bărbatul spune că meseria sa este una dintre cele mai grele din lume. Niciun pas nu trebuie ratat.
Odată ţiglele aduse la forma dorită, trebuie uscate cu atenţie, apoi arse în cuptor. La Apoş mai sunt, acum, ţigle şi cărămizi cât pentru o casă, dar producţia se opreşte pentru anul acesta şi va fi reluată abia în luna mai. Lutul are nevoie de vreme bună ca să se usuce.
Acestea sunt unele dintre cele mai valoroase ţigle din colecţia de pe Valea Hârtibaciului. Aici avem un exemplar din anul 1806, iar aici o inscripţie din anul 1797. Aceasta este o ţiglă cu totul şi cu totul specială. Poartă semnătura Prinţului Charles, care a fost aici la inaugurare, în iunie.
Restauratorii atrag atenţia că acoperişurile din zona Transilvaniei sunt un bun de patrimoniu în sine, iar ţigla tradiţională trebuie să rămână materia primă.
Eugen Vaida, iniţiator proiect spune: Noi avem un contract cu meşterul, prin care i-am donat această ţiglărie, iar el este obligat să vândă în Transilvania.
Producţia de anul acesta de la Apoş - 60.000 de ţigle şi 30.000 de cărămizi - a fost deja epuizată. Şi alţi tineri se gândesc acum să deschidă astfel de ateliere.
Potenţial întreprinzător: Va fi făcută o nouă ţiglărie. E nevoie de aşa ceva, e un exemplu de urmat. Noi avem nevoie de ghidaj şi cred că e un lucru bun de făcut.
O ţiglă tradiţională costă mai puţin de 2 lei, iar o cărămidă - 1 leu şi 20 de bani. Sunt mai ieftine decât cele industriale, iar produsele sunt însoţite de certificate de garanţie.