Sari la conținut

Generali români: Cum poate fi contracarată Rusia şi cât trebuie să cheltuim

România are nevoie de tehnică militară modernă pentru a face faţă unei posibile agresiuni, consideră experţii şi militarii, în condiţiile în care pericolele din est sunt cât se poate de palpabile. În acelaşi timp, calitatea de membru NATO şi Parteneriatul strategic cu SUA sunt, mai mult ca oricând, vitale. Totuşi, umbrela de securitate pe care ne-o oferă nu se va putea deschide complet fără eforturi pe plan intern care să surmonteze handicapul creat de tratamentul caricatural administrat de politicieni armatei, în ultimii 25 de ani. Concluzii spre care au tins discuţiile de la conferinţa România în NATO şi UE – provocări şi oportunităţi în noul mediu de securitate".

"Statele Unite respectă şi au respectat Articolul 5. În mod cert, vom fi acolo pentru a proteja şi, din acest motiv, îmi doresc ca oamenii să se asigure că avem o forţă puternică, prin achitarea banilor necesari pentru a avea acea forţă. Dar, respect în mod clar Articolul 5". Liderii europeni, ca şi militarii şi analiştii de pe o parte şi de pe cealaltă a Atlanticului au aşteptat îndelung cuvintele de mai sus. Învestit preşedinte al SUA în 20 ianuarie, preşedintelui Trump i-a luat aproape cinci luni până să le rostească. 

Iar suspansul, în tot acest timp, a fost total, cu toate că generalii din jurul preşedintelui au încercat constant să calmeze spiritele printre aliaţi sau că Donald Trump însuşi iniţiase unele schimbări de ton

În primul rând, a fost accentuat de faptul că tăcerea se aşternea în continuarea unui lung şir de cuvinte grele, cu care liderul american tratase alianţa nord-atlantică în timpul campaniei electorale. Apoi, de faptul că, cu nici trei săptămâni mai devreme, refuzase să livreze mult aşteptatele asigurări chiar şi la cel mai important eveniment al anului pentru NATO - Summitul de la Bruxelles, care marca totodată şi prima vizită a lui Donald Trump în Europa, în calitate de preşedinte al Statelor Unite.

Lucrurile au fost însă lămurite pe 10 iunie, direct de la Washington, când liderul SUA a reconfirmat angajamentul Americii faţă de aliaţii NATO, în timpul conferinţei de presă comune cu omologul său român, Klaus Iohannis. Detalii AICI.

Dat fiind contextul regional, incandescent după anexarea Crimeei de către Rusia şi declanşarea de către Moscova a unui război în toată regula în estul Ucrainei, e de la sine înţeleasă nerăbdarea cu care aliaţii europeni au aşteptat mesajul preşedintelui Trump, privind Articolul 5. Însă, consideră unii experţi, dinamica pe care au cunoscut-o în 2017 ameninţările la adresa securităţii globale crează, pe termen mediu şi lung, premisele unui interes în creştere al SUA, de a obţine de la aliaţii săi garanţii similare celor date de Trump în timpul vizitei lui Iohannis. Despre ce ar fi vorba?

 Art. 5: "Vom fi alături de cel mai mare aliat al nostru?"

Întâi de toate, să vedem ce prevede Art. 5 din Tratatul Nord-Atlantic: "Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice". Detalii AICI

Gen. Constantin Degeratu a condus o vreme Statul Major General. Potrivit acestuia, hărţile militare aduse la zi proiectează o realitate fără echivoc. Pe de o parte, "China se extinde în Marea Chinei cu un teritoriu de 10 ori cât România şi este cea mai mare sfidare la adresa SUA". Pe de alta, "există posibilitatea ca SUA să accepte statutul de stat nuclear al Coreei de Nord, iar asta pune o întrebare: Cu ce cost? Unul va fi, probabil, înarmarea nucleară a Japoniei". În ambele situaţii, consideră gen. Degeratu, întrebarea la care va trebui să răspundem este aceeaşi: "Vom fi alături de cel mai mare aliat al nostru?"

"În 2001, când SUA au fost atacate pe teritoriul lor, am făcut ceea ce a trebuit: am mers în Afganistan", mai completează fostul şef de Stat Major, care, mutând discuţia ceva mai aproape de casă, subliniază alte caracteristici ale vremurilor prezente: "s-a schimbat gândirea Rusiei după 2008-2009, chiar dacă noi am acceptat sau nu asta"; "Doctrina Putin e un proces în desfășurare", "strategia națională de apărare a României nu răspunde nevoilor actuale".

"O soluţie mai bună ca NATO nu avem cum să avem", conchide generalul, într-o notă congruentă cu linia oficială a României, asumată la cel mai înalt nivel, dar şi cu punctul de vedere al altui fost şef de Stat Major, gen. Sergiu Medar, ptorivit căruia "intrarea în NATO este cel mai bun lucru care putea să i se întâmple României în timpul vieții noastre".

O concluzie la care poţi ajunge şi privind în urmă - spre cele trei decenii scurse de la prăbuşirea comunismului -, şi uitându-te cu un ochi la prezent, iar cu altul la viitor. În cuvintele fostului şef de Stat Major General, Degeratu: "Dinspre est vin trei lucruri: amenințarea rusă, compresiunea islamo-jihadistă, neo-anarhismul european - negare a structurilor, lipsă de încredere în orice formă statală, care nu știm cum se va manifesta".

"Implicarea până în profunzime a Americii este importantă pentru securitatea noastră"

Însă NATO rămâne o construcţie a cărei soliditate depinde masiv de aportul Statelor Unite - militar, politic, logistic, financiar. Mai mult, numeroase semnale indicau, cu ani buni înainte de instalarea lui Donald Trump la Casa Albă şi chiar şi înainte de invazia rusă în Crimeea, că această dependenţă a europenilor de aliatul lor american este nu doar evidentă, ci şi în creştere. Detalii AICI.

O situaţie de care sunt conştienţi şi la Bucureşti numeroşi experţi şi generali. "Trebuie să îi aducem aici pe americani, dar nu doar militar, ci și economic. Implicarea aici, până în profunzime, a Americii este importantă pentru securitatea noastră", consideră gen. Eugen Bădălan, care în perioada 2004-2006 a condus armata din funcţia de şef al Statului Major General.

Argumentele în acest sens sunt numeroase şi, dacă vreţi, chiar intuitive. Dar mai presus de asta, ele au fost conturate chiar şi în Tratatul Nord-Atlantic. Dacă Art. 5 din Tratat este, poate, cel mai cunoscut publicului larg, iar din punct de vedere militar unul vital, există în documentul menţionat un articol mai puţin spectaculos, dar nu mai puţin lipsit de consistenţă - Art. 2.  

Iată şi ce prevede: "Părţile vor contribui la dezvoltarea continuă a relaţiilor internaţionale de pace şi prietenie prin consolidarea instituţiilor libere, prin facilitarea unei mai bune înţelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate aceste instituţii şi prin promovarea condiţiilor de asigurare a stabilităţii şi bunăstării. Ele vor căuta să elimine conflictele din politicile lor economice internaţionale şi vor încuraja colaborarea economică bilaterală sau multilaterală". Detalii AICI.

"Trebuie să înţelegem că noi înșine trebuie sa fim capabili să ne apărăm"

Dar NATO şi SUA, chiar dacă pot oferi multe, nu au cum să şi facă totul. Criticile lui Donald Trump la adresa alianţei au fost în numeroase rânduri taxate, de analişti şi diplomaţi, drept superficiale, ori pripite. Însă unul din marile reproşuri aduse de preşedintele american aliaţilor nu doar că stă în picioare, ci şi reflectă un soi de "rutină" care a devenit vulnerabilitate. "Multe, multe dintre cele 28 de state membre, cele mai multe dintre ele, nu contribuie pe cât ar trebui. Asta înseamnă că noi îi protejăm şi că primesc protecţie militară şi alte lucruri", a continuat să spună Trump, inclusiv după ce a ajuns la Casa Albă.

În ciuda aparenţelor, perspectiva înfăţişată de liderul american nu e deloc contabilă. Din contră, merge la esenţă. În ultimele două decenii, de exemplu, China şi Rusia au investit masiv în înarmare şi modernizarea capacităţilor existente (Rusia, mai degrabă în ultimul deceniu). Un fenomen ignorat sistematic de liderii europeni, care, în aceeaşi perioadă, au procedat în general invers.

Războiul declanşat de Rusia nu departe de frontierele Uniunii Europene, anexarea de teritorii de către Moscova, ca şi perspectivele tot mai beligerante pe care le proiectează politica externă a Kremlinului, din Europa de Est şi până în Orientul Mijlociu, coroborat cu presiunile exercitate de Washington, au schimbat în ultima vreme cursul. "Banii încep să curgă – NATO va fi mult mai puternică", scria Donald Trump, pe celebrul său cont de Twitter, imediat după Summitul NATO de la Bruxelles.

"Trebuie să înțelegem că noi înșine trebuie sa fim capabili să ne apărăm", consideră gen. Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major General". O intervenţie dublată de apelul cazon al gen. Virgil Bălăceanu, preşedintele Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă: "În România cultura de securitate este redusă. Să nu luăm ca panaceu consensul care ar putea fi în NATO pe Art. 5, ci să privim lucrurile mai precaut". Respectiv: "Statele Unite rămân de bază, dar să ne asumăm acel risc că nu va exista consens în NATO pe un anumit dosar".

Patriot "este un răspuns bun"

În ceea ce o priveşte, România a început cursa spre alocarea minimului de 2% din PIB pentru Apărare, însă înzestrarea armatei e un efort de lung parcurs, iar uneori interferenţele politicului nu sunt neapărat de bun augur

Recent, după sincope interesante, legea privind achiziţionarea sistemului Patriot a intrat în linie dreaptă, plecând spre promulgare

Considerând drept esenţială contribuţia capabilităţilor militare ale aliaţilor, într-o situaţie de conflict, gen. Chelaru insistă că pe necesitatea unei componente autohtone solide şi, privind spre programul Patriot, remarcă: "Este o necesitate, chiar dacă zic unii că cu 4 miliarde de dolari puteam face autostrada Marii Uniri". În opinia sa, unicul aspect criticabil ţine de modul în care s-a discutat achiziţionarea sistemului de rachete. "Că s-a negociat prost, asta e altceva", subliniază gen. Mircea Chelaru, în opinia căruia România ar fi putut trata Patriot drept o bază NATO. De pe urma prezenţei sistemului pe teritoriul ţării noastre vor beneficia şi alte state membre, este argumentul fostului şef al Statului Major General, ca atare oferirea acestui serviciu ar fi putut fi fructificată financiar. 

Achiziţia Patriot "este e un răspuns bun", crede şi gen. Constantin Degeratu, dar atenţionează acesta, dacă investiţia nu e sincronizată cu componente de Smart defense, riscă să îngroape înzestrarea armatei din punct de vedere bugetar. Însă, insistă gen. Degeratu, "sistemul trebuie implementat încă de anul acesta și trebuie să cheltuim cât va fi nevoie". 

"Programul de guvernare suportă îmbunătăţiri"

De văzut, însă, în ce măsură Guvernul va continua pe acest drum, având în vedere că înzestrarea armatei nu se va putea reduce la dosarul Patriot. "Resursele alocate apărării, rezultate din mult afişatul şi prea puţin discutatul 2% din PIB trebuie să fie folosite cu mare discernământ şi eficient. Echipamentele moderne şi eficiente sunt importante şi se cunosc deja proiectele de achiziţii şi fondurile alocate. Cu toţii ştiţi că sunt mari lipsuri la nivelul armatei, de la infrastructura deplorabilă (vă amintiţi analiza fiecărei cazărmi!), la echipamente şi stocuri insuficiente, care necesită, la rândul lor, alte fonduri. Împreună cu unii dintre dumneavoastră am elaborat planuri de apărare (de contingenţă sau strategice) în context şi cu sprijin aliat", explică situaţia de fapt gen. Ştefan Dănilă, la rându-i fost şef al Statului Major General, în perioada 2011-2014.
Şi, nu în ultimul rând, având în vedere semnalul dat de preşedintele Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor, Dorel-Gheorghe Căprar (PSD). "Programul de guvernare este un program bun, dar pe această componentă (de a cheltui atât cât e nevoie pe  sisteme precum Patriot - n.r.) suportă îmbunătățiri", punctează social-democratul. Ocazie cu care, politicianul mai sugerează că poate ar fi cazul căutării unei soluţii croită după modelul consensului pe alocarea a 2% din PIB la Apărare.

Rusia, în fază expansionistă. Decât să fim la intersecţia a trei imperii, mai bine să fim cu americanii

Poza zilei nu este deloc îmbucurătoare, după cum remarcă gen. Alexandru Grumaz, printre altele expert în planificare strategică:

"Conflictul din 2008 dintre Federația Rusă și Georgia a deschis Cutia Pandorei în spațiul Pontic și al Europei de Est. A urmat extinderea Federației Ruse la Marea Neagră prin ocuparea Crimeei într-un război hibrid. Acordul de la Minsk, care a urmat anexării la Federația Rusă a Crimeei, a reprezentat o victorie morală, politică și militară pentru Vladimir Putin. Scopul lui Putin este neutralizarea Ucrainei, adică trimiterea în derizoriu a ideii de parteneriat cu NATO, pe de o parte, și pe de altă parte punerea în discuție a capacitaății NATO de a acționa conform Articolului 5 al Tratatului dela Washington, care prevede că, dacă un stat membru este atacat, Alianța trebuie să riposteze".

Nu în ultimul rând, adaugă acesta, "trebuie să înțelegem că Rusia se află într-o fază expansionistă. Europa de est este într-o fază premergătoare unui conflict, de aceea trebuie să fim realiști". "Putin nu vrea altceva decât să se întoarcă în centrul politicii mondiale, luptând împotriva primatului de care Statele Unite se bucură de la sfârșitul Războiului Rece", conchide gen. Grumaz.

Cert este, observă Flavius Caba-Maria, președintele think-tank-ului Middle East Political and Economic Institute, că rușii au progresat în ultimii ani pe două direcţii majore: capacitatea de dislocare a forţelor - demonstrată şi cu ocazia exerciţiului ZAPAD-2017 -, respectiv capacitatea de comandă - care, susţine analistul, i-a impulsionat pe americani să se gândească la aşa-numitul Schengen militar

Amiralul James Stavridis: "Se considere Marea Neagră ca o zonă strategică"

Pentru România, această perspectivă ar trebui să fie de interes major nu doar privind spre frontierel sale terestre, ci în aceeaşi măsură sub aspectul vecinătăţii cu Marea Neagră.

O zonă strategică, în care Moscova a investit miliarde în ultimii ani şi asupra căreia fostul comandant al forţelor aliate din Europa, amiralul James Stavridis, citat de gen. Alexandru Grumaz, atrage atenţia după cum urmează: "Dintr-o perspectivă geopolitică, coasta de nord a Turciei, strâmtorarea Bosforului și aceea a Dardanelelor, care separă Marea Egee și Marea Neagră, cît și coastele câtorva aliați NATO sunt sub presiunea activităților navale ruse - funcționând din fosta bază navală ucraineană de la Sevastopol. Acesta este portul ideal pentru ape calde pe care Rusia l-a căutat de mult și care este o fereastră spre Marea Mediterană. Pe măsură ce rușii vor consolida controlul asupra bazelor de pe coasta siriană, vor lega Marea Egee și Marea Mediterană de Flota Mării Negre și vor exercita o influență semnificativă în întreaga regiune, provocând NATO la fel cum o fac la nord în Marea Baltică. Nu este doar geopolitică: există stimulente economice semnificative pentru ca Rusia să conteste prezența NATO și partenerii săi în Marea Neagră. În plus față de descoperirile recente de petrol și gaze, ideea unor conducte energetice care ar putea conecta în cele din urmă așa-numitele Trei Mări - Adriatică, Baltică și Neagră - este atractivă și pentru Moscova nu numai pentru UE. Rusia dorește cu disperare să fie capabilă să controleze Marea Neagră din punct de vedere economic în timp de pace, rămânând însă gata să domine regiunea și în cazul unui conflict cu Occidentul".

Soluţia, în opinia amiralului Stavridis? "Cel mai bun lucru este să se considere Marea Neagră ca o zonă strategică și să se asigure că forțele sunt active și pregătite atât pentru operațiunile de pace cît și de război, la fel cum este pregătită Alianța în Marea Baltică și în Arctica".

Pe un asemenea fundal, o subliniere precum cea a gen. Sergiu Medar, fost şef al Statului Major General, nu poate trece mai departe fără ecourile cuvenite: "Pe fondurile alocate apărării niciun much nu e too much. Decât să fim din nou la intersecția a trei imperii, mai bine să fim cu americanii".

*Notă. Declaraţiile au fost consemnate la conferinţa "România în NATO şi UE – provocări şi oportunităţi în noul mediu de securitate", organizată, joi, de Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică şi Fundaţia EURISC şi la care au participat experţi, ofiţeri de rang înalt, inclusiv patru foşti şefi ai Statului Major General. 

Pe aceeași temă