Video Interviurile Digi24.ro | Gabriel Păun(Agent Green): Mi-e teamă că nu o să schimbe nimic cazul ursului Arthur. Pregătim o plângere la UE

Data actualizării: Data publicării:
gabriel paun vorbeste in timpul unui interviu pentru digi24.ro
Gabriel Păun, președintele Agent Green și consilier onorific al premierului Florin Cîțu. Foto: Digi24

Gabriel Păun, activist de mediu, președintele Agent Green și consilier onorific al premierului Florin Cîțu, a vorbit la Interviurile Digi24.ro despre uciderea ursului Arthur, considerat a fi unul dintre cei mai mari urși din România, despre ancheta DNA și reacția Comisiei Europene, dar și despre soluțiile pe care autoritățile ar trebui să le găsească pentru a proteja comunitățile și pentru conservarea speciei.

Gabriel Păun - activist, biolog (Agent Green): Cei care au zis că nu era cel mai mare urs să vină ei cu unul mai mare, să facă dovada.

Toată lumea își dă seama că legislația făcută acum nu doar că nu este bună, dar va adânci conflictul om-urs. Nu va fi bine nici pentru comunitățile locale, nici pentru urs. Trebuie să începem cu schimbări reale.

Despre vânătoarea de trofee se știa, însă a fost nevoie de o anchetă temeinică.

Este o eludare a legii și o încurajare pe față a acestei practici. S-a crezut că în 2016 s-a pus capăt. Noi am știut pe undeva că fenomenul continuă mai mascat. Nu este ușor să demaști o astfel de situație.

Probabil că dacă era un vânător din România care îți lua trofeul acasă, scandalul nu era atât de mare și nu era atât de clar.

Dar în momentul în care un cetățean străin, oricare ar fi el, vine în România să împuște un urs și să își ia trofeul acasă, lucrurile sunt cât se poate de clare. A fost vânătoare de trofee, mai ales că s-a împușcat ursul greșit.

Despre soluțiile anunțate de ministrul Mediului

Nu am văzut nimic în Monitorul Oficial, pe plan legisltiv, să se fi schimbat, nu am văzut niciun vânător oprit la Nădlac. Sincer, nu cred că s-a schimbat nimic.

Dacă este să clarificăm ideile de schimbare la ministerul Mediului, nu am văzut o idee de schimbare reală. Am văzut doar că nu vor mai participa vânători din străinătate. Pentru urs asta nu contează. Ursul nu face diferența dacă glonțul a venit de la un prinț sau de la un vânător din România.

Important este să dispară împușcarea. Dacă măsura letală este singura soluție rămasă, dovedit, atunci uciderea trebuie făcută de către un medic veterinar prin tranchilizare, urmată de eutanasiere. Nu este nevoie de vânători.

Este nevoie, însă, de mai mulți ochi pentru transparență. Să fie un jandarm, să fie cineva de la Garda de Mediu, cineva prezent și să fie sută la sută sigur că ursul eutanasiat este exact ursul problemă.

Nu am simțiti că se dorește îmbrățișarea soluțiilor pe care le oferim. Probabil că lobbyul vânătorilor este mai puternic decât această presiune globală care vine și am fost informat că ministrul nu este votat nici de urs, nici de susținătorii Agent Green.

Am avut mai multe discuții pe subiect. Înțeleg procesele birocratice însă trebuie să vezi niște pași care se fac într-o direcție pe care declarativ spui că o vei urma. Nu am văzut progres.

Despre ancheta DNA: „Am fost în calitate e martor”

Am fost la DNA în calitate de martor, noi fiind și cei care am publicat această întâmplare. Am fost invitat, am stat ore bune, am pus la dispoziție toate informațiile pe care le dețin. Autoritățile care au reglementat și au controlat treaba asta nu au cum să se autosancționeze. Probabil că anchetele corpului de control, ale gărzii de mediu, vor semala niște definciențe, însă autoritățile nu se vor faulta singure.

Derogările, în felul în care au fost date, au dat spațiu liber acestor abuzuri. Aceste derogări trebuie să fie specifice. Au în spate un dosar.

Ori în momentul în care derogarea este atât de vagă înseamnă că de aici pornește problema.

Probleme de legalitate. Plecând de la cazul Arthur trebuie să se studieze fenomenul. Pentru că aici vorbim despre un fenomen. Dacă vedem că aceste derogări se dau nespecific și fără a avea o documentație solidă în spate, că exact acel exemplar care a făcut probleme este cel monitorizat și ucis, atunci totul scârțâie.

În cazul ursului Arthur, lucrurile sunt cât se poate de clare. Au găsit un cetățean care care nici nu a putut să își citească propria plângere. Foarte straniu. Am văzut că scria acolo o ursoaică agresiv și în final a fost împușcat un urs de 17 ani care trăiește în mijlocul pădurii.

În acte apare că prințul a împușcat un urs cu dimensiunile acelea impresionante.

Noi l-am urmărit pe Arthur în liniște și nu i-am deconspirat existența pentru că nu am vrut să atragem vânătorii de trofee.

Dacă a fost Arthur, este foarte interesant cum l-au atras din adâncul pădurii la marginea satului. Pentru că s-a dat autorizația și prințul ar fi venit și l-a împușcat a doua zi.

Plângere la Comisia Europeană pentru lipsa unui plan de management al ariei protejate

Pregătim o plângere sistemică la Uniunea Europeană. De ani de zile suntem în proces pentru a opri tăierile abuzive în ariile protejate. Nimic nu se schimbă. Asta este ceea ce ne întristează cel mai mult. Mi se pare că această mafie a trofeelor și a pădurilor pare că nu are culoare politică. Ea e acolo să stea și lucrurile să continue așa cum au fost.

În interpretarea directivelor europene privind habitatele și speciile lucrurile sunt cât se poate de clare. Acolo unde nu ai un plan de management care are în spate de un studiu de evaluare adecvat, nu poți să tai nici un arbore, nu poți să împuști niciun urs sau lup.

Asta duce cazul Arthur într-o nouă direcție. Pentru că la data împușcării 13 martie aria protejată situl Ojdula nu avea un plan de management aprobat.

Problema este una sistemică. Riscăm pe acest caz punctual infringement.

Nu poți să împuști un animal sau să tai un arbore în aria respectivă fără să ști ce trebuie să protejezi.

În cele din urmă toți vrem același lucru, rezolvarea conflictului om-urs și protejarea acestei specii emblematice.

Soluțiile propuse de organizațiile de mediu

Bani pentru despăgubirile oamenilor. Este foarte periculos să nu plătești în timp și la valoarea justă. Oamenii trebuie despăgubiți și să își primească banii.

Bani pentru garduri electrice. Sunt lucruri pe care le-am obținut din discuțiile cu foștii miniștri ai mediului. Banii de despăgubiri nu sunt de ordinul milioanelor. Ar fi mai puțini. Și banii pentru grduri electrice, am dus un ministru în Covasna în 2019 unde am montat acele garduri și a văzut că funcționează. Oamenii i-au spus: de când avem gardul electric, ursul a venit o dată, s-a curentat, și nu a mai venit.

Banii trebuie deblocați pentru că altfel ministerul se face vinovat. Gardul îți protejează animalele, găinile, gospodăriile.

Sunt soluții foarte simple pe care alții le fac. Tomberoanele pentru urși. Sunt banalele tomberoane anti-urs pe care nu le poate deschide ursul. Putem să începem și noi să facem asta.

Deja se face un tursim din urșii gunoieri și este un pericol de care mulți nu suntem conștienți.

Și este nevoie de foarte multă educație. Cei care mergem în zone turistice și întâlnim ursul pe drum, pe pârtie, sau în drumeții, trebuie să știm cum să ne comportăm în prezența lui. Este nevoie de un program de educație național.

„Doar 1% din suprafața României este strict protejată”

Trebuie să avem grijă în primul rând să le oferim habitatul de care au nevoie. În acest moment doar 1% din suprafața României este strict protejată. Pădurile mai ocupă doar 29% din suprafața țării. Este mult sub optimul recomandat care este de 40%. Avem un deficit de 3 milioane de ha de pădure.

Schimbările climatice fac deja ravagii pentru urs, persecuția oamenilor este fără precedent și degradarea habitatului le pune capac. Dacă doar 1% din România este protejată, ei nu mai au unde să meargă.

Recomandarea mea și în calitate de consilier onorific este să creștem gradual suprafața strict protejată din România. Începând cu parcurile naționale, care ocupă 1,3% din suprafață. După care am mai avea 8% din pădurile rămase cu un grad de naturalețe foarte ridicat. O casă perfectă pentru toate viețuitoarele. Așa, puțin câte puțin, ajungem către un habitat cât mai serios. Și vor trebui interconectate aceste habitate.

Au fost discuții de 30 de ani încoace și nimeni nu a făcut-o încă.

Recensământul urșilor, făcut de vânători

În România nu s-a făcut un recensământ serios la populația de urs. Toate măsurătorile se bazează pe observațiile directe ale vânătorilor. Statul nu și-a asumat adminstrarea fondurilor cinegetice. Aceste fonduri, fiind formate eminamente din vânători, s-au gândit că tipul de management este împușcarea.

Când în alte țări se practică fotografierea. Nu suntem o țară în care avem nevoie de vânătoare. Măsurile letale trebuie să fie excepția și nu regula. Sunt țări care fac bani. În loc să împuște un urs o dată, îl fotografiază de o mie de ori sau de zece mii de ori și se fac mai mulți bani din asta. Ecoturismul este soluția pentru a adminstra corect fondurile cinegetice.

Suntem departe de a avea ecosisteme în aromonie și problema trebuie abordată de la cauză nu de la efecte.

Recensământul trebuie făcut de oameni de știință nu de vânători, pentru că rezultatul va fi obiectiv. Aș fi avut mare încredere dacă recensământul acesta s-ar fi dat unei universități, de exemplu.

Caietele de sarcini se fac cu dedicație, doar pentru cei care au experiență îndelungată. Așa s-a făcut din nou din păcate și pentru pisica sălbatică și pentru râși. Nu este în regulă. Nu trebuie să includă doar observațiile de la fondurile cinegetice. Trebuie capcane de ADN în care se prinde părul animalului pentru a face un studiu foarte bun. Este foare important să știm și structura pe sexe.

Dacă stăm să ne uităm la derogările date până acum s-au vânat eminamente masculi mari de trofeu și nu urșii problemă.

Văd foarte multă isterie, foarte mulți instigatori care au legătură cu industria vânătorii de trofee, văd oameni speriați, pe bună dreptate, pentru că se creează isterie, dar nu se găsesc soluții. Și mai văd că nimeni nu îi ajută. Văd foarte clar aceste probleme și soluțiile nu se aplică.

Ce a schimbat cazul Arthur

Deocamdată nimic. În practică absolut nimic. Este pur și simplu o poveste mediatică de interes internațional. Mi-e teamă că din nou se așteaptă să treacă acest val mediatic și ne vom reîntoarce la normal. Însă, nu cred că societatea românească din secolul XXI care taxează aceste abuzuri ale animalelor mai tolerează așa ceva. Sunt optimist.

Autoritățile trebuie să închidă acest ciclu lung de timp în care nu au ascultat și de organizațiile de mediu și de oamenii de știință. Suntem specialiști. Trebuie să fim ascultați.

Vânătorii au interes să vâneze, noi avem interes să se rezolve problema. Să fie bine și pentru urși și pentru comunitatea locală și pentru turiști. Este timpul ca ministerul, care istoric a fost îndoctrinat de vânători, să asculte și să facă ceea ce a fost înzestrat să facă, să rezolve problema asta. Nu poate să se teamă la nesfârșit de vânători. Este timpul să asculte de specialiști care vor să rezolve problema.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri