Sari la conținut
News Alert

C. Danileţ: Infracțiunea de „defăimare a țării sau a națiunii” a existat timp de 10 ani în legislaţia românească

„Defăimarea ţării sau a naţiunii” a fost introdusă ca infracţiune pedepsită cu închisoare de la şase luni la trei ani în 1996, prin modificarea Codului penal. 10 ani mai târziu se decidea să se renunţe la această infracțiune, explică judecătorul Cristi Danileţ pe blogul său.

„Am văzut că există o dezbatere publică generată de o declarație a președintelui PSD cu privire la introducerea în Codul penal a unei infracțiuni care să interzică defăimarea țării sau a națiunii. A mai existat cândva un proiect de lege, mort pe traseu. Eu spun că o astfel de infracțiune a existat timp de 10 ani în legislația românească.

Astfel, prin pct. 101 din Legea 140/1996 s-a modificat vechiul Cod penal (intrat în vigoare în 1969) și s-a introdus art. 236 ind. 1 C.pen cu următorul conținut:: „Defăimarea țării sau a naţiunii Articolul 236^1 – Manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defaima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. Nu se mai păstrează pe site-urile Parlamentului expunerea de motive care a stat la baza acestei incriminări. Nu mai deținem nicio informație cu privire la posibile condamnări pentru acea infracțiune. Mai mult, manualele de drept apărute în anii următori (vezi mai jos un exemplu din „Drept penal român – partea specială”, O.Loghin, T.Tudorel, Editura Șansa, București, 2001) nu dau nicio explicație validă în ce ar putea consta în concret această infracțiune și nu oferă niciun exemplu de practică judiciară.

10 ani mai târziu se decide a se renunța la această infracțiune. Astfel, printr-un proiect inițiat în anul 2005 de Guvern la cererea Ministerului Justiției condus de Monica Macovei, Parlamentul a adoptat Legea 278/2006, care prin pct. 56 abroga infracțiunea de „defăimarea țării sau a națiunii”. În același timp se abrogă infracțiunile de „insultă” și „calomnie” (o greșeală cu privire la calomnie – părerea mea – infracțiune care există în toate țările europene).

Din expunerea de motive care însoțește proiectul de lege aflăm la pag. 5 că „țara” și „națiunea” sunt noțiuni abstracte, că există un risc ca infracțiunea să fie aplicată atunci când sunt exprimate aprecieri critice de natură politică, istorică sau sociologică, că valorile protejate de această normă pot fi confundate cu cei aflați la putere, că textul nu este clar, că statul nu poate comite ingerințe în libertatea de exprimare care e un drept fundamental ocrotit de CEDO.

Și totuși, să nu uităm ce spune art. 30 alin. 7 din Constituția României: „Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, explică judecătorul.

Pe aceeași temă