Decizia de joi a Curții Constituționale a României (CCR), prin care a secretizat averile funcționarilor publici, contrazice, practic, alte decizii ale instituției pe aceeași temă. Între 2012 și 2014, au fost identificate patru decizii ale CCR care au subliniat că publicarea declarațiilor de avere este justificată în logica prevenirii corupției. În același timp, au mai existat alte inițiative, lansate chiar de magistrați, dar abandonate între timp, care urmăreau secretizarea declarațiilor de avere și interese.
Reamintim că declarațiile de avere și interese nu vor mai fi publicate și nu vor mai cuprinde detalii despre averile soților și copiilor, după ce Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, joi, că două articole din Legea care reglementează acest aspect sunt neconstituționale. Detalii, aici.
Unul dintre argumentele folosite de judecătorii Curții Constituționale, pentru a justifica necesitatea secretizării declarațiilor de avere, este că se „încalcă dreptul la protecția vieții private”.
CITEȘTE ȘI: Ce averi au judecătorii CCR care au decis secretizarea declarațiilor de avere. Cel mai sărac are venituri de zeci de mii de euro anual
Cele patru decizii CCR invocate în acest articol au fost semnalate în spațiul public de fostul ministru al Justiției, actual consilier prezidențial, Ana Birchall, și de fostul judecător Cristi Danileț.
Pe scurt, aceste decizii, din perioada 2012-2014, contrazic, practic, argumentul invocat în prezent de către CCR, astfel:
- „Curtea a subliniat că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor”
- „Soluţia legislativă a publicării declaraţiilor de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale, iar pe de altă parte, că publicarea acestor declaraţii se realizeaz (...) prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanţii împotriva unor ingerinţe arbitrare”
Un scandal din 2019 readus în lumină
În anul 2019, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), condus atunci de judecătoarea Lia Savonea (acum la Înalta Curte de Casație și Justiție), propunerea o modificare a Legii Agenției Naționale de Integritate (ANI).
Acele modificări vizau, printre altele, ca venitul soțului/soției bugetarului care depune declarația de avere să fie anonimizat sau ca declarațiile de avere și de interese să fie publicate timp de 3 ani.
Presa sublinia atunci că modificarea Legii ANI venea pe fondul unei verificări realizate de inspectori tocmai asupra averii fostei șefe CSM, Lia Savonea (ea a respins aceste acuzații).
Birchall: „Hotărârea lovește direct în transparență”
Ministrul Justiției de atunci, Ana Birchall, a reacționat și a trimis o scrisoare șefei CSM.
Birchall sublinia în 2019 că „este evident avantajul depunerii declarațiilor de avere și de interese”, fiind „un exemplu de bună practică”.
„Această hotărâre lovește direct în transparență, în controlul public și în activitatea Agenției Naționale de Integritate, care rămâne practic fără instrumentele esențiale pentru prevenirea și sancționarea corupției. Mai grav, prin această decizie dispare și obligația de a declara bunurile soțului, soției sau copiilor— o breșă evidentă, care permite ascunderea averilor prin interpuși și face imposibilă verificarea reală a conflictelor de interese și a incompatibilităților. Este, practic, o invitație deschisă la disimularea averilor, sub protecția legii”, este o parte din reacția Anei Birchall, postată joi seară pe pagina ei de Facebook.
Fostul ministru al Justiției mai susține, într-o altă postare pe Facebook, că CCR s-a „sesizat din oficiu pe acest aspect (n.r. publicarea declarațiilor de avere/interese), extinzându-și competențele”.
Ce spunea CCR între 2012 și 2014
În 2012, conform interpretării Anei Birchall, Curtea Constituțională a respins o plângere prin care autorii invocau încălcarea dreptului la viață privată prin publicarea declarațiilor (Decizia 663/2012).
În 2013, CCR a respins o altă plângere similară, iar de data asta a oferit și o motivare, tot în ceea ce privește încălcarea dreptului la viață privată în cazul celor care publică aceste declarații. Vă prezentăm argumentele invocate atunci de CCR:
Decizia 316/2013:
- „Curtea a subliniat că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor”
- „Soluţia legislativă a publicării declaraţiilor de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale, iar pe de altă parte, că publicarea acestor declaraţii se realizeaz (...) prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanţii împotriva unor ingerinţe arbitrare”
În 2014 au existat alte două decizii similare, prin care CCR a respins plângeri care vizau același argument, legat de încălcarea vieții private.
Decizia 309/2014
- „În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului fundamental la viaţă intimă, familială şi privată prin publicarea declaraţiilor de avere şi de interese, Curtea a subliniat că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor”
- „Curtea a constatat, pe de o parte, că soluţia legislativă a publicării declaraţiilor de avere şi de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale, iar pe de altă parte, că publicarea acestor declaraţii se realizează (...) prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanţii împotriva unor ingerinţe arbitrare”
Decizia 495/2014:
- „Dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”
- ”Curtea a constatat, pe de o parte, că soluţia legislativă a publicării declaraţiilor de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale”
Editor : M.G.
