Un pompier care a murit în timpul unei intervenții pe Autostrada A1, în urmă cu aproximativ patru ani, fiind călcat de autospecială în timp ce trebuia să o dirijeze, are partea lui de vină pentru propriul deces, după cum arată o motivare consultată de Digi24.ro. Șoferul autospecialei, acuzat inițial de procurorii militari de ucidere din culpă, a fost achitat în primă instanță.
În urmă cu aproximativ 4 ani, pe 18 mai 2022, în timpul unei intervenții pentru stingerea unui incendiu de vegetație de pe Autostrada A1, la kilometrul 113, șoferul unei autospeciale de pompieri a accidentat mortal un coleg.
Trei ani mai târziu, în 2025, Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel București l-a trimis în judecată pe șofer, plutonier adjunct, pentru ucidere din culpă.
„La data de 18.05.2022, în jurul orelor 11:53, inculpatul plt. adj.(...) în timp ce conducea pe autostrada A1 București-Pitești, pe sensul de mers către București (...) aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu la stingerea unui incendiu, a efectuat manevra de mers înapoi și a accidentat mortal victima (...) membru al echipajului de pompieri”, potrivit procurorilor militari.
Cum a avut loc accidentul. Concluziile procurorilor
Din informațiile obținute de Digi24.ro din dosar, reiese că șoferul a oprit autospeciala pe banda de urgență, iar colegii lui au coborât și s-au deplasat înspre locul în care se manifesta incendiul.
Comandantul intervenției i-a cerut șoferului să dea cu spatele, pentru a apropia autospeciala de locul incendiului, iar un alt coleg, adică victima, a rămas să îl ghideze pe acesta.
„La un moment dat, uitându-se în oglinda din partea dreapta față, inculpatul nu l-a mai observat pe colegul său (...) iar la scurt timp a simțit că a trecut peste un obstacol, moment în care a oprit mașina, a tras frâna de mână și a coborât pentru a verifica”, potrivit rechizitoriului procurorilor.
În acest caz, procurorii nu au reușit să stabilească concret dacă victima, s-a „deplasat voluntar” sau „dacă a căzut de pe glisiera laterală (n.r. Care separă autostrada de câmp)” și a ajuns sub roțile autospecialei, de unde a fost scos fără suflare de șofer.
- Din cercetările polițiștilor, a reieșit că pe parapetul dintre autostradă și câmp, pe care s-a urcat victima în acel moment, au fost identificate „patru urme de frecare-alunecare” în dreptul zonei în care a avut loc accidentul.
Judecător: „Nu poate fi ignorată nici contribuția victimei la producerea propriului deces”
Șoferul a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă, infracțiune pentru care risca între unul și cinci ani de închisoare. Tribunalul Militar București l-a achitat, însă, în primă instanță, potrivit unei decizii din 18 martie.
„Rezultatul (n.r. Moartea victimei) s-a produs nu ca urmare a nerespectării de către inculpat a vreunei norme de circulație, ci ca urmare a pătrunderii victimei în culoarul de deplasare al autospecialei, fie prin alunecare de pe glisiera metalică, fie printr-o deplasare voluntară”, potrivit motivării Tribunalului Militar București.
Judecătorul subliniază că, în ambele ipoteze, șoferul „nu avea obligația și nici posibilitatea rezonabilă de a prevedea și de a o preveni”.
„Inculpatul care s-a asigurat corespunzător, a verificat poziția victimei, a constatat că aceasta se afla într-o zonă sigură și a inițiat manevra în condiții de siguranță nu poate fi ținut responsabil pentru un eveniment pe care nu l-a putut anticipa și pe care nicio măsură rezonabilă de precauție nu l-ar fi putut preveni”, se mai arată în motivare.
Judecătorul mai arată că „nu poate fi ignorată nici contribuția victimei la producerea propriului deces”.
„Deși avea rolul de a-l dirija pe inculpat la manevra de mers înapoi și deși era un pompier cu experiență, instruit pentru astfel de situații, a ales fie să se poziționeze pe creasta instabilă a glisierei metalice, de unde a alunecat, fie să se deplaseze voluntar în culoarul de mers al autospecialei, în ambele cazuri punându-și viața în pericol”, potrivit motivării citate.
Conduita victimei, potrivit judecătorului, „constituie factorul determinant al producerii rezultatului și întrerupe, din perspectiva imputării obiective, legătura dintre acțiunea inculpatului și decesul victimei”.
Instanța a constatat, practic, că șoferul „a acționat cu diligența pe care împrejurările concrete o impuneau și asigurându-se în mod corespunzător înainte de inițierea manevrei de mers înapoi”.
„Rezultatul produs, respectiv decesul victimei, nu poate fi imputat inculpatului în plan obiectiv, întrucât acesta nu a creat un risc nepermis, iar decesul nu constituie o materializare a riscului inerent acțiunii sale, ci a unui risc exterior, determinat de conduita victimei”, a fost concluzia judecătorului.
Editor : M.G.
