VeDemJust solicită Parlamentului abrogarea Legii recursului compensatoriu

"ALERTĂ! România a devenit o țară nesigură, căci infractori periculoși sunt în libertate. VeDemJust solicită Parlamentului României inițierea procedurilor pentru abrogarea Legii recursului compensatoriu nr. 169/2017!", anunţă asociaţia magistraţilor, într-un comunicat de presă. Demersul vine pe fondul înmulţirii infracţiunilor comise de deţinuţii care au beneficiat de efectele legii, părăsind mai devreme penitenciarele.

Mai jos, postarea VeDemJust:

"Asociația Voci pentru Democrație și Justiție atrage atenția asupra creșterii numărului de infracțiuni cu violență în România, majoritatea comise de recidiviști eliberați din penitenciare mai devreme decât perioada stabilită prin hotărârile de condamnare. 
Astfel, doar în ultima lună opinia publică a fost oripilată de înregistrări video privind o tânără din Alba Iulia care a fost atacată într-o scară de bloc, o adolescentă de 15 ani din Constanța care a fost tâlhărită pe stradă, o barmaniță din Timișoara care a fost jefuită după ce a fost bătută cu cruzime de un bărbat, un interlop din Iași care violat o tânără de 17 ani racolată într-un club, un tânăr care a fost omorât sâmbătă seara la Mediaș de un bărbat condamnat anterior pentru omor. 
Legea nr. 169/2017 - prin care 30 de zile de detenție se consideră a fi executate 36 de zile - s-a aprobat fără vreun studiu de impact. Ea a obligat judecătorii să elibereze condamnații mai înainte de a-și ispăși pedepsele. România nu are capacitatea de a integra persoanele eliberate din penitenciar, motiv pentru care rata recidivei și este de 60-70%. Serviciul de Probațiune este total depășit de situație, neavând resursele umane și financiare pentru a-i supraveghea pe cei liberați. S-a ajuns, astfel, în situația ca efectele acestei legi să fie periculoase pentru integritatea fizică și chiar viața cetățenilor onești.
La această reglementare dovedită ca periculoasă se adaugă greutățile Poliției în a-i prinde pe unii criminali (peste 300 de autori ai unor omoruri sunt neprinși); acordarea mult prea ușoară a liberărilor condiționate de către unii judecători, uitându-se că liberarea este o vocație și nu un drept al condamnatului, astfel că ea nu trebuie să se acorde automat când sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege; stabilirea de către unii judecători de sancțiuni inadecvate pentru infracțiuni cu violență, constând în pedepse prea mici sau acordându-se chiar suspendarea pedepsei (inclusiv pentru tentativă de omor!); lipsa din comunicarea publică a instanțelor de informații regulate despre arestarea și condamnarea persoanelor care comit infracțiuni cu violență, uitându-se astfel de rolul pedepselor în prevenția generală, populația trebuind să fie înștiințată cu privire la reacția justiției față de asemenea fapte.