Adrian Năstase: „Dorim o guvernare prin „maidane” sau revoluţii colorate?”

Adrian Năstase face o analiză „la rece” a protestelor de vineri din Piaţa Victoriei şi le pune în contextul ultimilor doi ani de guvernare.

„Dorim o guvernare prin „maidane” sau revoluţii colorate?”, se întreabă fostul premier, care adaugă: „Este România în criză economică, socială sau politică? Care sunt raţiunile unor proteste de stradă?”.

„Explicaţia mitingului trebuie căutată în faptul că urmează doi ani electorali şi se încearcă, prin orice mijloace, atragerea de voturi”, afirmă Adrian Năstase.

„Dorim o guvernare prin „maidane” sau revoluţii colorate? Chestiunea esenţială la care trebuie să găsim răspuns este dacă modelul democraţiei reprezentative, bazat pe alegeri periodice din patru în patru ani mai este viabil? Ma intreb acest lucru deoarece, în ultimii ani, guvernele sunt puternic contestate şi se încearcă dărâmarea lor nu prin instrumentele luptei parlamentare, ci prin presiunea străzii.

Îmi aduc aminte cum, în 2004, alegerile prezidenţiale au fost masiv influenţate de ameninţarea cu organizarea unui „maidan” la Bucureşti, după modelul celui de la Kiev. Atunci, omul în geacă portocalie a cucerit puterea şi a creat Sistemul.

După tragicul incendiu de la Clubul Colectiv, sub presiunea străzii, guvernul Ponta a fost înlocuit cu „guvernul meu”. Imediat după alegerile din 2016, a apărut „omul în geacă roşie” care a legitimat protestele de stradă. Nu pot să nu observ că Dreapta politică din România utilizează pentru cucerirea puterii instrumentele folosite în trecut de stânga insurecţională sau de cele mai recente ale „revoluţiilor colorate”, sprijinite de peste Atlantic, începând cu „revoluţia trandafirilor” din Georgia.

Este România în criză economică, socială sau politică? Care sunt raţiunile unor proteste de stradă? În 2012 au existat masive proteste de stradă, însă atunci România era în criză socială, ca urmare a acumulării consecinţelor tăierilor de salarii şi a celorlalte măsuri de austeritate. Guvernele Boc şi Ungureanu aveau o susţinere parlamentară firavă, creată oricum prin traseim politic (o nouă „soluţie imorală” a lui Băsescu!). Acum, şomajul este la cote reduse, salariile au crescut, nu au fost tăiate, iar guvernul PSD-ALDE are o majoritate parlamentară solidă. În lipsa unor crize sociale ori economice reale cauzele protestelor trebuie căutată în altă parte. Este destul de clar faptul că stilul guvernării din ultimii doi ani a creat o stare de nervozitate sau de frustrare socială, iar unele persoane au dorit să-şi manifeste neîncrederea faţă de coaliţia de guvernământ prin participarea la proteste politice, în principalele oraşe din România şi, uneori, în alte oraşe din Uniunea Europeană. Tot la fel de adevărat este că Dreapta politică încearcă să compenseze debilitatea forţei lor parlamentare prin stimularea protestelor de stradă, pentru a crea impresia că este mai puternică decât este în realitate. Întotdeauna însă formele de protest ale unei minorităţi hiperactive şi stigmatizarea unei comunităţi, precum cea a votanţilor, simpatizanţilor ori membrilor PSD, determină o „spirală a tăcerii” şi creşterea coeziunii interne. Acest lucru s-a observat prin participarea la mitingul organizat de PSD recent în Piaţa Victoriei.

Dacă evaluăm mitingul de ieri, observăm că este lipsit de o miză concretă care sa fie uşor de identificat. Legislaţia penală nu s-a schimbat peste noapte. Nu a fost dată nicio amnistie sau graţiere. Instituţiile publice nu şi-au degradat funcţionarea într-un ritm atât de rapid încât să fie nevoie de o intervenţie publică pentru salvarea lor miraculoasă de către populaţie. Dacă nimic din toate acestea nu s-a întâmplat atunci explicaţia mitingului trebuie căutată în faptul că urmează doi ani electorali şi se încearcă, prin orice mijloace, atragerea de voturi. Si eventual schimbarea guvernului pentru a obtine, precum Basescu in 2009, modalitatile institutionale de a „numara” voturile.

Banal, dar trist! Şi-a descoperit, in sfarsit, Preşedintele Republicii fisa postului?”, scrie Adrian Năstase pe blog.