CCR explică de ce i-a dat dreptate premierului în conflictul cu Iohannis pe tema remanierii

Premierul are „dreptul exclusiv de apreciere și de alegere a persoanelor propuse a face parte din echipa guvernamentală”, se arată în motivarea deciziei Curții Constituționale cu privire la conflictul juridic de natură constituțională care s-ar fi creat prin refuzul lui Klaus Iohannis de a semna decretele de revocare, respectiv de numire a miniștrilor propuși de Viorica Dăncilă.

Citiţi şi: Dragnea îşi pregăteşte plecarea de la putere. Şi întoarcerea. Ca preşedinte

„Prim-ministrul este singurul care răspunde politic, în fața Parlamentului, pentru nominalizările înaintate Președintelui pentru numirea în funcție a unor noi membri ai Guvernului, indiferent de natura cauzei – remaniere (prin revocare) sau vacanță a postului”, se arată în motivarea deciziei din 19 decembrie, motivare publicată astăzi.

CCR precizează și că premierul are „dreptul exclusiv de apreciere și de alegere a persoanelor propuse a face parte din echipa guvernamentală”.

Curtea explică și că, față de situațiile din 2007 și 2008 (conflictele juridice dintre Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu pe tema numirii lui Adrian Cioroianu, respectiv Norica Nicolai), situația de acum este diferită. „Față de precedentele constituționale în materia conflictelor juridice de natură constituționale în care a fost incident art.85 alin.(2) din Constituție, Curtea constată că prezenta cauză se distinge prin faptul că, în raport de propunerile prim-ministrului, Președintele a refuzat, mai întâi, nemotivat, să revoce doi miniștri, iar, în contextul demisiilor ulterioare ale celor doi miniștri, nu a luat act de aceste demisii spre a constata vacanța funcției și nu a numit alți miniștri”, scrie în motivare.

„Dacă la actul numirii în funcția de membru al Guvernului, Președintele are o anumită marjă de apreciere, astfel cum a fost determinată prin Decizia nr. 356/2007 și Decizia nr. 98/2008, în privința revocării, acesta nu dispune de aceeași libertate de apreciere, prim-ministrul fiind singurul în măsură, în calitatea sa de conducător al Guvernului, să evalueze necesitatea și oportunitatea revocării unui membru al echipei guvernamentale. Revocarea este, potrivit art.106 din Legea fundamentală, una dintre cauzele de încetare a funcției de membru al Guvernului. Nici Constituția și nici Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și ministerelor nu prevăd vreo condiție care să-l constrângă pe prim-ministru atunci când apreciază că este necesară revocarea unui membru al Guvernului”, explică judecătorii CCR.

Cât privește demisiile intervenite după refuzul revocării din funcție (Lucian Șova și Paul Stănescu), Curtea precizează că „demisia este un act juridic unilateral de voință al titularului funcției, nefiind susceptibilă de control sau aprobare, aceast fiind adusă la cunoștință, cu scopul de a se lua act de către autoritatea funcției”.

„Față de circumstanțele cauzei, Curtea constată că, începând cu data de 30 noiembrie 2018, când prim-ministrul a comunicat formal Președintelui cele două demisii din funcția de ministru, și până la data pronunțării prezentei decizii, Președintele nu și-a exercitat atribuția constituțională și legală de a lua act de acestea și de a constata, prin decret, vacanța posturilor, deși respectivele demisii au devenit, între timp, irevocabile”, se arată în motivare.

Precizările CCR din motivarea publicată nu lămuresc însă foarte mult dilema: poate sau nu președintele refuza numirea Liei Olguța Vasilescu în Guvern, propusă inițial la Ministerul Transporturilor, iar acum la Ministerul Dezvoltării?

„Potrivit Deciziei nr. 356/2007 , Președintele are dreptul de a refuza, motivat, numirea propusă, ori de câte ori constată că nu sunt îndeplinite condițiile de legalitate pentru numirea în funcția de membru al Guvernului, prevăzute de dispozițiile art.2 din Legea nr.90/2001, conform cărora «Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetățenia română și 26 domiciliul în țară, se bucură de exercițiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale și nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)». Totodată, potrivit Deciziei nr. 98/2008, Președintele poate refuza, motivat, o singură data pe criterii ce țin de corespunderea persoanei în funcția propusă. Președintele României nu are dreptul la o proprie opțiune în cadrul mecanismului constituțional de numire existent; la rândul său, prim-ministrul nu poate reitera propunerea de numire în funcția de ministru, în sensul că nu poate indica aceeași persoană pentru aceeași funcție, la același minister”, se arată în motivare.

CCR precizează și că motivarea refuzului de a numi în funcție trebuie făcută concomitent cu anunțarea refuzului. „Cu referire la perioada de timp pe care Președintele o are la dispoziție pentru a-și exprima în scris motivele refuzului numirii în funcție, Curtea reține că lipsa unui termen expres prevăzut în Constituție în acest sens nu poate constitui un argument pentru tergiversarea sine die a prezentării motivelor, în condițiile în care obligația motivării subzistă, prin raportare la Decizia nr.98/2008. Prin urmare, Președintele trebuie să-și motiveze refuzul concomitent cu anunțarea deciziei sale de a nu da curs propunerii de numire formulate de prim-ministru. Rolul constituțional al autorităților publice și raporturile constituționale în care se află acestea le impun un comportament instituțional responsabil, manifestat prin exercitarea cu bună-credință a atribuțiilor și 27 îndeplinirea de îndată a obligațiilor, în caz contrar fiind amenințată însăși buna funcționare a statului”, susțin magistrații.

„Curtea constată, în urma întregii analize de mai sus, că prin refuzul Președintelui României de emite decretele de revocare din funcție a doi miniștri și/sau de a emite decretele de constatare a vacantării funcțiilor de ministru ca urmare a demisiilor celor doi miniștri s-a creat un blocaj instituțional, ce nu își poate găsi rezolvarea decât pe calea soluționării prezentei cereri de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională. Incertitudinea componenței Guvernului afectează, în general, exercitarea rolului Guvernului, cu atât mai mult în contextul specific speței de față, respectiv imperativul elaborării, de către fiecare minister, a proiectului de buget pentru anul 2019, precum și cel al preluării și exercitării de către România, din ianuarie 2019, a Președinției Consiliului Uniunii Europene. Pentru soluționarea prezentului conflict juridic de natură constituțională, Curtea constată că Președintele României urmează, pe de o parte, să emită de îndată decretele de constatare a vacantării celor două funcții de ministru și, pe de altă parte, să răspundă, de îndată, în scris și motivat, propunerilor înaintate de prim-ministrul României cu privire la numirile în funcția de ministru”, se arată în finalul motivării.

Opinii concurente au avut judecătorii Attila Varga, Marian Enache și Simona-Maya Teodoroiu.