Secretar de stat în MAE ungar: „Sprijinim țelurile UDMR pe planul regionalizării”

Data publicării:
zsolt nemeth - 4500442-Mediafax Foto-BALAZS ATTILA

Oficialul din Ministerul de Externe al Ungariei, Nemeth Zsolt, prezent la Universitatea de Vară „Balvanyos” de la Tușnad, a trecut în revistă punctele forte și cele mai puțin pozitive ale relației româno-ungare.

Pe un ton optimist, reprezentantul diplomației de la Budapesta observă că, după „discuții destul de aprinse”, „prin atitudinea hotărâtă a primului ministru român, spiritele s-au calmat și chestiunea folosirii simbolurilor se îndreaptă în direcția unei soluții care poate fi justificată legal în mod satisfăcător”.

Participați în fiecare an la tabăra de la Tușnad. Care este explicația, de ce considerați important acest lucru dumneavoastră personal și guvernul ungar, având în vedere că a participat și premierul?

Particip în fiecare an la această tabără. Pot spune chiar că sunt unul din inițiatorii acestei manifestări, încă din decembrie 1989. Atunci am participat la o petrecere, împreună cu un prieten englez, un ziarist, și cu un maghiar din Transilvania, mai târziu politician. Era la Târgu Secuiesc, în zilele euforice ale revoluției din România. În zori, pe la 3 - 4 dimineața, după ce am baut puțină palincă, am ajuns la concluzia că a sosit timpul ca între poporul român și cel ungar să înceapă un dialog, un proces de reconciliere, acesta fiind și interesul maghiarilor din Transilvania. Așa am organizat prima tabără, în vara anului 1990, atunci a luat naștere și fundația Pro Minoritate. Astăzi este un proces de 25 de ani, o fundație de 25 de ani, de o vârstă cu schimbarea regimului politic, cu partidul meu, FIDESZ.

Unde a ajuns astăzi acest proces, reconcilierea româno-ungară?

Eu cred că avem foarte multe rezultate. Este greu de închipuit cât de lung este drumul pe care l-am parcurs din 1989 până astăzi. Iar evoluția a fost deosebit de spectaculoasă între 1996 și vara anului trecut. Aș putea spune chiar că această perioadă a fost o lună de miere istorică în istoria relațiilor româno-ungare. Cele două popoare au început să coopereze, au fost demontate în mare măsură stereotipiile, au luat ființă multe instituții importante, iar anul trecut, în perioada schimbării Guvernului s-a produs o anumită poticnire. Dar vreau să adaug că nu doresc să dramatizez această poticnire. Chiar dacă moțiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului anterior, a fost Facultatea de Medicină de la Târgu Mureș, chiar dacă în chestiunea steagului secuiesc au avut loc polemici aprinse, și au loc și pe marginea regionalizării, fundamental, sistemul relațiilor româno-ungare nu a suferit lovituri ireparabile, ireversibile nici în anul care a trecut. Consider că, în aceasta, un rol foarte important l-au avut cei doi miniștri de Externe și cele două ministere de Externe. În ceea ce mă privește, eu, personal, fac totul ca să port un dialog cu partenerii mei din România, să merg la București, să-i invit la Budapesta pe partenerii mei, iar când ne întâlnim la evenimente internaționale, profit de ocazie ca să discutăm. Deci, în total, eu consider că relațiile sunt de perspectivă, pentru că interesele noastre coincid pe majoritatea planurilor. Iar rolul nostru este de a înțelege aceste interese comune.

Cu toate acestea, niciun reprezentant al MAE român nu participă anul acesta la tabăra de la Tușnad. Nu considerați regretabil acest lucru?

Ba da, îl consider regretabil. Dar cred că acum, motivele sunt legate mai mult de politica internă ungară și de relațiile maghiaro-maghiare, decât de relațiile dintre România și Ungaria.

În legătură cu aceasta, primul ministru Victor Ponta a declarat că pe baza rezultatelor alegerilor consideră UDMR ca reprezentant legitim al maghiarilor din România. Cu toate acestea, dvs. aveți legături mai strânse cu Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). De ce?

Eu aș spune că cei care primesc voturi de la maghiarii din Transilvania sunt legitimi. Și este adevărat că maghiarii votează cu UDMR în proporție de 85%, dar și opoziția primește 15%. Mai mult, în Secuime, această proporție depășește 20%, dacă ne uităm la rezultatele alegerilor locale, oricare din ultima vreme. Un rezultat care depășește 20% într-o regiune nu poate fi ignorat. El oferă legitimitate. Maghiarii din Transilvania sunt cei care trebuie să aleagă. Noi nu dorim să-i influențăm pe maghiarii din Transilvania. Aici, la Tușnad, Viktor Orban s-a întâlnit și cu Kelemen Hunor (președintele UDMR – n.r.). Kelemen a participat la tabără, a ținut și o prezentare. Președintii consiliilor județene din Harghita și Covasna au fost prezenți. Deci, până la urmă, lideri ai UDMR au participat la tabără. Considerăm important să avem relații echilibrate cu fiecare orientare politică a maghiarilor din Transilvania.

Conform poziței oficiale române, protecția minorității maghiare este asigurată, drepturile ei sunt respectate. Cum vede Guvernul ungar această chestiune?

Sunt două lucruri de subliniat în această chestiune. Una este ce spun maghiarii din Transilvania, pentru că ei sunt contribuabili ai acestei țări. Dacă ei urmăresc ceva, au anumite țeluri și acestea nu sunt în contradicție cu legea, ci sunt conforme cu normele statului de drept, atunci este vorba de o chestiune democratică, dacă aceste țeluri sunt îndeplinite. Acesta este un aspect important și observ că maghiarii din Transilvania au multe țeluri, fie că este vorba de folosirea limbii materne, de educație, sau de chestiunea regionalizării. În ceea ce privește principiile constituționale, noi, maghiarii, a trebuit să învățăm în ultimii 90 de ani cum e când patria-mamă menține relații cu părțile rupte din trupul național. Iar noi vedem că și Guvernul este tot mai empatic, că acordă o atenție tot mai mare românilor de peste granițe. Celor din Serbia, sau pot aminti situația din Moldova, sau comunitățile din Ungaria sau Ucraina. Deci observăm o empatie, o similaritate a situațiilor tot mai mare și doresc să subliniez că Constituția ungară are un pasaj care stipulează că țelurile de politică externă care sunt în conformitate cu normele statului de drept și sunt promovate de organizațiile legitime, legitimate prin vot, trebuie să fie sprijinite de Ungaria. Deci pe acest plan noi nu prea avem spațiu de mișcare. Dacă organizațiile maghiare legitime de peste granițe își stabilesc un țel, atunci noi le vom sprijini.

Minoritatea română din Ungaria este mult mai redusă decât cea maghiară din România. Prin ce diferă protecția drepturilor minorităților din Ungaria?

Protecția minorităților din Ungaria a evoluat spectaculos după 1990. Politica din domeniul minorităților înainte de 1990 era o politică comunistă. Deși în Ungaria trăiau minorități într-un procent mult mai mic, era o politică de asimilare, de omogenizare. La fel cum și politica de asimilare a regimului Ceaușescu, în cazul maghiarilor, trebuie privită ca atare. Dar după 1990 politica ungară și-a dat seama că putem fi credibili pe planul drepturilor omului, a minorităților, vom putea aborda credibil aceste aspecte la forumurile internaționale în sprijinul maghiarilor de peste granițe dacă și în Ungaria există o politică a minoritatilor de necontestat. Așa că în 1993 am adoptat o lege asupra minorităților pe baza unor principii moderne, în spiritul secolului XXI. Esența ei este recunoașterea largă a drepturilor colective, respectiv se bazeaza pe drepturile colective, pe înființarea autoguvernărilor minorităților. Este un sistem bazat pe autonomia culturală, prin care s-au realizat autoguvernările a 13 minorități la nivel local și național. Aceste minorități dispun și de instituții proprii în domeniul culturii, al educației, al presei, deci în domenii sensibile pentru minorități.

Eu cred că acest sistem este funcțional, că a dus la întărirea conștiinței naționale a minorităților, numărul lor a crescut în Ungaria, și a fost adoptat și în alte părți. Faptul că și în Serbia există o autonomie culturală, care oferă drepturi similare minorităților de acolo și de care beneficiază maghiarii din Voivodina, dar și românii din Voivodina, semnalează faptul că protecția drepturilor minorităților din Europa poate începe să prezinte rezultate foarte importante și spectaculoase. Menționez că și UDMR a înaintat un proiect de lege similar, bazat pe autonomia culturală și sunt încrezător că negocierile vor avea succes în politica internă din România și vom putea constata un avans și pe acest plan. Deci pe scurt, cred că sistemul autoguvernării minorităților din Ungaria este funcțional. Evident, totdeauna este loc de mai bine, nu suntem în comunism să putem spune că am rezolvat problema minorităților, problema minorităților nu va fi rezolvată niciodată, dar cred că prin modele progresive putem învăța unul de la altul, și putem contribui eficient la rămânerea minorităților în patria natală.

Cu câteva zile în urmă ați declarat că Ținutul Secuiesc este o regiune unitară și indivizibilă. La rândul său, secretarul de stat George Ciamba a declarat printr-un comunicat că regionalizarea României corespunde normelor europene și nu are la bază rațiuni etnice. Ce părere aveți despre stadiul actual al regionalizării și despre planurile în acest sens?

Consider că Ținutul Secuiesc este o regiune cu totul deosebită a României. Și așa este. Prin cultura, prin bogățiile, prin tradițiile ei este o regiune foarte unitară, legată printr-o identitate aparte. La fel cum și alte regiuni ale României sunt caracterizate de o identitate foarte puternică, ceea ce în Europa nu este deloc neobișnuit. În procesul transformării administrative cred că cel mai important lucru este ca necesitățile unor mase cât mai mari să fie satisfăcute pe cât posibil într-o măsură cât mai mare. În acest proces, noi sprijinim proiectele formulate de reprezentanții maghiarilor de peste granițe. Pe acest plan nu există diferențe de opinii între maghiarii din Transilvania. Sunt pe aceeași poziție în chestiunea modului în care regionalizarea ar trebui făcută în cazul Ținutului Secuiesc. De aceea pentru noi nu există dileme deosebite, noi sprijinim de exemplu, ca să amintesc un aspect concret, țelurile formulate de UDMR pe planul regionalizării. Negocierile sunt în curs și sunt optimist că ele se vor încheia cu rezultate pozitive. Evident, în lunile următoare vor mai avea loc multe schimburi de opinii pe acest subiect, și dorim mult succes politicienilor români.

Dacă aceste negocieri se vor încheia, iar rezultatul va fi defavorabil maghiarilor din Transilvania, atunci ce va face, sau ce poate face Guvernul ungar?

Eu nu îmi pot imagina să se încheie defavorabil pentru maghiari și nici nu doresc să abordez asemenea scenarii. Eu nu sunt un analist politic, nici ziarist, ci om politic, și pot doar să sper că vor fi luate în considerare în cel mai serios mod posibil interesele fundamentale și legitime în România într-o chestiune de o asemenea importanță.

„Exemple negative” în colaborarea transfrontalieră

În cursul vizitei dvs. în România din iunie ați propus înființarea unei comisii mixte transfrontaliere și ați înmânat un proiect de acord asupra dezvoltării infrastructurii transfrontaliere. Există deja rezultate pe acest plan și dacă nu, cum doriți să le promovați?

Punctul de plecare al acestora sunt interesele comune de care vorbeam. Iar acestea există nu doar în relația româno-ungară, ci în toată Europa Centrală. Interesele Europei Centrale ne indică faptul că această regiune trebuie modelată într-o unitate organică pentru că împreună contăm, separat nu contăm prea mult. Și dacă ne uităm la discuțiile actuale din UE sau chiar la Rusia, la NATO sau la strategia privind Europa a puterilor din Asia, atunci este evident că Europa Centrală trebuie să își unească forțele, țările de aici trebuie să clădească Europa Centrală. Îmi cer scuze că încep de mai departe acest răspuns, dar cred că, în acest proces, dezvoltarea economică trebuie să aibă rolul cel mai important, dar dezvoltarea regională poate fi eficientă, pe baza experiențelor internaționale, dacă putem realiza o dezvoltare spectaculoasă a infrastructurii. Pe care am demarat-o deja. Doresc să atrag atenția că anumite coridoare transnaționale care leagă Ungaria de România s-au dezvoltat spectaculos în ultima perioadă, dar pot aminti și colaborarea în domeniul energetic. A fost realizată o conexiune a rețelelor de gaz între România și Ungaria, există proiectul AGRI la care participă împreună Ungaria și România. Dar avem și exemple negative, cel al autostrăzii din nordul Transilvaniei, care din păcate a fost sistat, și cred că pe termen lung ar fi foarte important ca autostrada din nordul Transilvaniei să fie construită, pentru că ar fi o arteră foarte importantă în contactele dintre Ungaria și Transilvania de nord. Din această concepție ar face parte și dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. Țelul nostru este ca în anii următori, în perioada 2014-2020 să alocăm resurse substanțiale infrastructrii frontaliere. Ungaria susține aderarea României la spațiul Schengen în mod continuu, dedicat și răspicat de mai mulți ani. Suntem încrezători că acest sprijin va fi încununat de succes și atunci va fi cu adevărat clar de ce este important să construim drumuri de biciclete, poduri, drumuri de legătură secundare, ca să facem posibilă permeabilitatea zonei de frontieră româno-ungare, prin care se vor putea desfășura fără obstacole relațiile eonomice, culturale, umane, familiale. Din această cauză dorim o comisie mixtă transfrontalieră, în acest scop am înmânat un proiect de acord, și doresc să subliniez că acest lucru l-am făcut și în relațiile cu alte țări, și am obținut rezultate foarte spectaculoase în relația ungaro-slovacă. Viktor Orban și Robert Fico au încheiat de curând un acord privind dezvoltarea a 25 de puncte de trecere a frontierei în perioada 2014-2020. Dorim un acord similar și cu România.

Apreciază atitudinea politicienilor români pe planul folosirii simbolurilor maghiare

Pe planul folosirii limbii materne, a simbolurilor, cred că România are legi bune, evident, și în acest domeniu există posibilități pentru noi progrese. Totodată, pe planul folosirii simbolurilor au avut loc la începutul anului discuții destul de aprinse pe planul politicii interne. Acum, după ce aceste discuții s-au calmat, doresc să transmit politicienilor români aprecierea mea. Consider că prin atitudinea hotărâtă a primului ministru român, spiritele s-au calmat, și observ că chestiunea folosirii simbolurilor se îndreaptă în direcția unei soluții care poate fi justificată legal în mod satisfăcător. Nu doresc să intru în detaliile acestui subiect în acest moment. În privința educației în limba maternă, aceasta este o problemă fundamentală pentru păstrarea identității minorităților, de la școala generală la universitate. Și cred că pe acest plan, situația oferă posibilități pentru avansare.

Chestiunea universității maghiare finanțate de stat este o problemă care așteaptă o rezolvare de mult timp. Eu văd că pe planul educației, în relațiile româno-ungare există progres, există spațiu de mișcare, și trebuie să profităm de acest lucru cât mai mult în perioada următoare. Chestiunea regionalizării am discutat-o deja. Comisia mixtă pentru minorități este forul unde putem aborda aceste probleme în modul cel mai eficient. Eu fac totul pentru ca această comisie mixtă să își intensifice activitatea, pentru ca poziția ambelor părți să fie caracterizată de sensibilitate, de atenție, de empatie, și atunci vom putea găsi soluții la aceste probleme pe care le-am enumerat.

„Aspectele autonomiei administrative și teritoriale se leagă foarte mult de chestiunea regionalizării”

În ce măsură ar reprezenta o soluție pentru acestea realizarea autonomiei, a autonomiei teritoriale?

Eu cred că autonomia este un termen foarte larg și există multe confuzii legate de autonomie. Am discutat deja chestiunea autonomiei culturale. Eu cred că este un prim pas favorabil ca să ne obișnuim cu această instituție juridică foarte modernă, care în mod evident poate aduce rezultate palpabile. Aspectele autonomiei administrative și teritoriale se leagă foarte mult de chestiunea regionalizării, a transformărilor administrative, în legătură cu aceasta mi-am exprimat deja opinia.

Totuși, în România există temeri conform cărora dacă s-ar realiza autonomia Ținutului Secuiesc, acest lucru ar putea duce la scindarea acestei regiuni. Cât de reală este această posibilitate?

Eu cred că problema de fond este pe ce baze își formulează o comunitate acest deziderat. Eu nu am observat deloc astfel de intenții. Să ne uităm de pildă la exemplul Tirolului de Sud, la ce a adus autonomia pentru această regiune. A adus cooperare, încredere, reconciliere, și nu în ultimul rând, un nivel de trai mai ridicat. Și peste tot unde s-a reușit găsirea unei soluții pe termen lung la problemele minorităților, această instituție a fost folosită foarte eficient. Dacă suntem capabili să ne demontăm temerile, atunci cred că putem avansa în această chestiune.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri