Povestea unui tânăr sănătos care a luat COVID și a ajuns dependent de oxigen. „Primele 4 zile au fost foarte grele, eram legumă”
„Când se elibera un pat în salon, în 5 minute era ocupat de altcineva.” Este mărturia emoționantă a unui cunoscut fotograf din Timișoara care a stat 12 zile internat la spital după ce a fost confirmat cu coronavirus. În primele 4 zile de spitalizare a dus o luptă cruntă cu boala și a devenit dependent de oxigen. A simțit pe propria-i piele efortul și dăruirea medicilor, dar și criza din sistemul sanitar.
Gabriel Szofran: Respiram tot mai greu, iar 4 zile după internare am avut oxigen suplimentar care a fost decisiv în lupta cu boala. Primele 4 zile au fost foarte grele, țin minte că stăteam în pat, eram legumă și aveam un coleg de salon de 77 de ani care îmi aducea apă și mandarine la pat, mie care aveam 31 de ani și nu am alte boli.
Asta își amintește Gabriel din experiența traumatizantă pe care a trăit-o. Primii pași i-a putut face abia după 4 zile de spitalizare.
Gabriel Szofran: Prietenii m-au și întrebat: chiar sunt pline spitalele? Da, chiar sunt pline spitalele. Când se elibera un pat în salon, nu durau 5 minute și se ocupa din nou. Oarecum nu știu, parcă lumea stătea la coadă la ușa spitalului să prindă un loc în salon. Țin minte că infirmierele nu aveau timp să schimbe lenjeria că intra alt pacient care aștepta 2-3 minute până i se schimba toată lenjeria și pătură curată, dezinfectată.
Gabriel le este recunoscător medicilor care l-au tratat în aceste condiții dificile.
Gabriel Szofran: Pentru mine, medicii de la Victor Babeș au fost niște îngeri fără de care n-aș fi putut să înving boala.
Reporter: Cum a fost să nu le vezi fața, să îi vezi doar în acele costume?
Gabriel Szofran: Da, e destul de ciudat. Și îi vedeam la televizor îmbrăcați în cosmonauți și mă gândeam: oare chiar așa e? E greu, le vezi numai ochii, comunici cu ei și țin minte că într-o seară, o doamnă asistentă la tratament îmi zicea: las’ că va fi bine și vei ajunge acasă și îi spuneam: abia aștept să ajung acasă, că am o fetiță de 3 ani și nu mai pot de dorul ei. Și atunci doamnei asistente i-au dat lacrimile și mi-a spus: și eu am o fetiță de doi ani și când ies din tură merg să-i fac băiță. M-a mișcat oarecum că vedeam unde lucrează, în salon COVID, zonă roșie, își dă jos protecția și merge acasă la copil de doi ani. Și lor le este foarte greu.
Experiențele din spital l-au marcat puternic pe Gabriel. De aceea vrea să le transmită un mesaj celor care cred că dacă sunt tineri și sănătoși nu trebuie să se protejeze de virus.
Gabriel Szofran: Așa gândeam și eu, eu sunt tânăr și dacă o să mă îmbolnăvesc poate că o să fac o formă ușoară, uite că n-a fost așa. E dreptul fiecăruia să creadă dacă virusul există sau nu, dar eu le doresc și celor care nu cred să nu ajungă să contacteze virusul.
Editor : M.B.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
