Sari la conținut

Rectorul Universității București își dă demisia din CNATDCU, în semn de protest față de numirea noului ministru al Educației

Mircea Dumitru, rectorul Universității București și unul dintre cei care nu au semnat scrisoarea de susținere a lui Valentin Popa pentru Ministerul Educației, și-a dat demisia din Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Mircea Dumitru, care a ocupat funcția de ministru al Educației în guvernul Cioloș, a explicat într-o postare pe Facebook adresată actualului ministru decizia de a demisiona din toate funcțiile pe care le ocupă în cadrul CNATDCU: membru în Consiliul General, Președinte al Comisiei de Filosofie, membru al Comisiei de Filosofie.

Gestul rectorului vine ca un protest la scrisoarea de susținere a lui Valentin Popa, semnată de 44 de rectori, în ciuda criticilor privind numirea acestuia. Popa, rector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, a comis mai multe greșeli gramaticale și de exprimare, care au ridicat semne de întrebare privind includerea sa în guvernul Dăncilă.

Luni, la audierile din comisia parlamentară, Valentin Popa a făcut o nouă declarație controversată, afirmând că „învăţământul nostru este foarte bun şi este păcat că umbrim aceste valori ale învăţământului românesc printr-o scoatere în evidenţă a unor elemente nu atât de importante, cum ar fi plagiatele”.

Redăm mesajul integral publicat luni de Mircea Dumitru, prin care își anunță demisia din CNATDCU:

Domnule Ministru,

Vă rog să luați notă de demisia mea din toate funcțiile pe care le ocup în cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU): membru în Consiliul General, Președinte al Comisiei de Filosofie, membru al Comisiei de Filosofie.

Domnule Ministru,

Prezența mea în acest Consiliu ar fi total irelevantă și ar induce unui observator imparțial de bună credință falsa impresie a unui acord de fond între viziunea dumneavoastră și a mea cu privire la standardele eticii academice, în timp ce mie îmi este evident, urmărind declarațiile publice de astăzi ale domniei voastre, că aș fi pus în situația de a accepta compromisuri care sunt inacceptabile.

Am reflectat la nevoia de a pune în acord conduita mea publică și asumarea unor funcții în serviciul comunității academice cu valorile integrității profesionale în care continui să cred cu obstinație. Și am ajuns la concluzia că un act salubru de minimă decență publică este să mă retrag din toate funcțiile asociate cu funcționarea Ministerului Educației.

Atâta timp cât poziția de ministru a fost gerată de un obedient membru de partid, executant servil al poruncilor venite ”de la centru”, deși nu m-am simțit în ordine cu mine însumi, am considerat că nu există - încă - o puternică incompatibilitate între, pe de o parte, faptul ca demnitarul cu cea mai înaltă funcție în sistemul de educație era un agramat lamentabil și un incult irecuperabil și, pe de altă parte, lucrarea mea în slujba acreditării academice în domeniul meu de expertiză, filosofia. Am considerat că e o datorie pe care o am față de comunitatea mea profesională.

Dar acum, lucrurile au luat o întorsătura grotescă!

Atunci când demnitatea publică ocupată cândva de Spiru Haret îi revine unui universitar care este și rector, iar acesta suferă dramatice episoade de luptă infantilă cu gramatica de bază a limbii române și ar trebui, mai degrabă, să "pună mâna" pe o carte elementară de sintaxă și de semantică a frazei, decât să gestioneze o reponsabilitate uriașă pentru copiii și viitorul acestei țări, ... ei bine! în astfel de circumstanțe, prezența mea în continuare în consilii ale ministerului ar dăuna mult propriei mele sănătăți sufletești.

Din păcate sau, cine știe, poate din fericire, constat că nu mai sunt contemporan cu propria mea epocă sau cu timpul vieții mele! Este momentul să ma retrag în liniște și să "îmi cultiv propria grădină” (Voltaire).

Fără speranță, dar împăcat cu mine însumi,
Mircea Dumitru