REPORTAJ. Igiena în vremea COVID. „Scuipăm în mâini și ne spălăm! Păi ce să facem dacă n-avem săpun?”
Românii trăiesc starea de alertă la șuete stradale, cu amicii, la rând la frizerie, la bancă ori la ghișeul de dări. Masca este deja obiect vestimentar, dar săpunul cam lipsește în toaletele instituțiilor publice. La sate, virusul aproape a fost dat uitării.
Alexandria, Teleorman, vremea COVID-ului. Orașul... ca după izolare: cozi la bănci, cozi la farmacii, cozi la frizerii. Multe măști, aceeași scenă și destule șuete stradale pline cu nemulțumiri și semne de întrebare.
"Eu nu înțeleg: dacă plec cu un prieten la munte, să ne relaxăm, eu cu nevasta, el cu nevasta. N-avem voie patru! Păi una unde stă?"
"De când ne căznim noi să dea drumul la HoReCa? De când ne căznim noi să doar, doar, doar? Pentru că eu am bilet din 11 noiembrie, la Felix. Și-ți dai seama? Am dat 34 de milioane pe el și riscăm să pierd biletul.
A dat 34 de milioane și altul n-are ce să mănânce! 34, auzi? Și stă cu mine, auzi?! Pe bancă!"
Pentru sănătate și popularitate, primăria a pus vizavi de piața centrală un punct de dezinfecție. O chiuvetă cu dispenser de săpun lichid. Săpunul s-a dus, a rămas doar apa.
"N-are dom’ne săpun. Uite, ia! Săpun are nevoie! E goală!
Păi fără săpun cum ne igienizăm?
Aducem mai multă apă!
Scuipăm în mâini și ne spălăm!
Scuipăm în mâini?
Păi da!
Aoleu! Păi ce să facem?
După aia ne spălăm?
Păi ce să facem dacă n-avem săpun?"
La toaleta gării Alexandriei, e o chiuvetă... fără robinet, fără apă! La peron însă, pe buza unicului robinet funcțional, inamicul virusului este o coajă de săpun. Cadou, de la femeia de serviciu pentru cei cu mâinile murdare. Angajații locului își aduc săpunul propriu. Și-l iau după ce se spală.
"Pentru călători? Cu ce ne spălăm? Cu ce săpun? Acesta este?
Fiecare-și aduce săpunul lui!"
Peste Vedea, dincolo de oraș, Petre îngrijește 102 capre. Nu se teme de COVID, n-a făcut nicio injecție vreodată și e gata să se ascundă, dacă statul îl va căuta să-l vaccineze.
"Am 65 de ani, dar nu... Nu cred eu în virusul ăsta, cu astea, nu! Eu de trei ori pe zi mă spăl pe picioare! Cu săpun și cu apă rece!
Te ascunzi de vaccin?
Aoleu! Mi-e frică. Eu dacă n-am făcut injecții... Și cu un ac dacă mă înțepi.
Și unde te ascunzi?
Păi n-am unde să mă duc? Până la Nanov!"
Mască n-are... Nu consideră că-i trebuie. Reporterul Digi24 i-a dăruit una. A încercat-o și s-a simțit confortabil.
"Știi matale s-o pui?
O pun așa după urechi.
Invers! Invers trebuie s-o pui.
Cu albastru în față?
Păi pe ochi? Cum te simți?
Bine! Bine! "
La Vitănești, spre București, ca la țară în vremea treburilor agricole: ulițe pustii, oameni rari pe la porți și zero... teribilism la adresa legilor.
"La țară e cu totul altceva. Ești angrenat în activitățile astea agricole și nu ai timp. Dar frica este... Că n-ai cum. Respectăm legile care sunt date și... asta este! Ne adaptăm la condițiile care sunt. În situații de genul ăsta încă mai strictețe trebuie!"
La Drăgănești Vlașca, COVID-ul a găsit asfalt puțin și multe, multe drumuri strâmbe de piatră și pământ. Viorel e de-ai locului. Știe că-i alertă națională, dar a rămas fără gaz în butelie și-a plecat s-o umple. COVID-ul nu-i întunecă visele: a învățat să se ferească.
"Fiecare om se protejează în dreptul lui! Asta e lege! Fiecare își păstrează distanța. Fiecare se duce la strictul necesar. Scurt și la obiect!"
Filosofia lui Viorel e oarecum similară cu a celui care a scrijelit mare, pe-un zid, în centrul Alexandriei: "Ai grijă să n-ai griji”. Până la urmă, asta e o rețetă care poate învinge pandemia!
Redactare G.M.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
