Pisicile dezvoltă demenţă în mod similar cu oamenii afectaţi de Alzheimer, ceea ce, conform oamenilor de ştiinţă, oferă speranţe pentru o descoperire importantă în cercetarea acestei boli. În încercarea de a explora noi tratamente pentru oameni, un grup de experţi de la Universitatea din Edinburgh a efectuat o analiză post-mortem a creierului a 25 de pisici care prezentaseră simptome de demenţă, inclusiv confuzie, tulburări de somn şi o creştere a vocalizării.
Anterior, cercetătorii au studiat rozătoare modificate genetic, cu toate că această specie nu suferă în mod natural de demenţă, scriu DPA și PA Media, citate de Agerpres.
În încercarea de a explora noi tratamente pentru oameni, un grup de experţi de la Universitatea din Edinburgh a efectuat o analiză post-mortem a creierului a 25 de pisici care prezentaseră simptome de demenţă, inclusiv confuzie, tulburări de somn şi o creştere a vocalizării.
Anterior, cercetătorii au studiat rozătoare modificate genetic, cu toate că această specie nu suferă în mod natural de demenţă.
În creierul pisicilor cu demenţă s-a descoperit o acumulare de beta-amiloid, o proteină toxică şi totodată una dintre caracteristicile definitorii ale bolii Alzheimer, ceea ce oferă speranţe pentru o descoperire „minunată”, datorită preciziei sporite.
Descoperirea a fost descrisă drept un „model natural perfect pentru Alzheimer" de către oamenii de ştiinţă care au contribuit la ea.
Imaginile microscopice au scos la iveală o acumulare de beta-amiloid în sinapsele pisicilor vârstnice care prezentau demenţă felină, iar oamenii de ştiinţă speră că aceste descoperiri vor contribui la o imagine mai clară referitoare la modul în care beta-amiloidul poate duce la disfuncţii cognitive şi pierderea memoriei la pisici, oferind un model valoros pentru studierea demenţei la oameni.
Sinapsele permit fluxul de mesaje între celulele creierului, iar pierderea acestora duce la reducerea memoriei şi a capacităţilor de gândire la oamenii cu Alzheimer.
Cercetătorii au găsit dovezi conform cărora celulele de susţinere ale creierului, astrocitele şi microglia, au acaparat sinapsele afectate, proces cunoscut sub numele de „tăiere sinaptică”, un proces important în dezvoltarea creierului, dar care contribuie la apariţia demenţei.
Experţii cred că aceste descoperiri ar putea contribui la dezvoltarea unor noi tratamente pentru boala Alzheimer, precum şi la înţelegerea şi gestionarea demenţei feline.
Anterior, oamenii de ştiinţă care studiau boala Alzheimer se bazau pe modele de rozătoare modificate genetic. Însă, studierea demenţei feline ar avea potenţialul de a contribui la dezvoltarea tratamentelor pentru oameni, datorită preciziei sporite.
Robert McGeachan, coordonatorul studiului, de la Universitatea Regală de Studii Veterinare din Edinburgh, a declarat: „Demenţa este o boală devastatoare, fie că afectează oamenii, pisicile sau câinii. Descoperirile noastre evidenţiază asemănările izbitoare între demenţa felină şi boala Alzheimer la oameni”.
„Acest lucru deschide calea către explorarea posibilităţii ca noile tratamente promiţătoare pentru boala Alzheimer la om să poată ajuta şi animalele de companie în vârstă”, a spus specialistul.
„Deoarece pisicile dezvoltă în mod natural aceste modificări cerebrale, ele pot oferi un model mai precis al bolii decât animalele de laborator tradiţionale, aducând în final beneficii atât speciei, cât şi îngrijitorilor”, a precizat McGeachan.
Danielle Gunn-Moore de la catedra de medicină felină a universităţii, a declarat: „Demenţa felină este atât de tulburătoare, pentru pisică şi pentru stăpânul ei. Prin realizarea unor studii ca acesta vom înţelege cum să le tratăm cel mai bine. Acest lucru va fi minunat pentru pisici, pentru proprietarii lor, pentru persoanele cu Alzheimer şi pentru apropiaţii acestora”.
„Demenţa felină reprezintă modelul natural perfect pentru Alzheimer - toată lumea are de câştigat”, a adăugat ea.
Editor : Bogdan Enache
