Biziday | Cum să călătorești și să muncești

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 24 aprilie

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

Călin a ajuns în Marea Britanie abia în acest an, deși de vreo doi ani tot încearcă. Este ospătar și ar fi aplicat pentru Work and Travel, dar la englezi l-ar fi costat acum doi ani cam 2.000 de euro. Mult, în comparație cu alte țări!

„Erau costurile mult mai mici de plecare. De exemplu, pentru Spania, au fost 300 de euro. Pentru Statele Unite, cam 500 de dolari”, spune Călin.

Problema este că nimeni nu îți garantează că vei fi și acceptat să lucrezi acolo. Între timp, englezii au acceptat faptul că românii sunt și ei cetățeni europeni și, deși și-au înăsprit legislația pentru cei care solicită ajutoare sociale, numărul actelor necesare a scăzut și ofertele pe Work and Travel au explodat.

Luana Cosma conduce o firmă care face astfel de intermedieri.

„Putem trimite pe partea de construcții, pe parte de inginerie, pe partea medicală. Practic orice, în funcție de pregătirea candidatului”, spune Cosma Luana, director ZipTravel.

Din 2013 și până acum firma Luanei și-a triplat numărul de tineri pe care i-a trimis sub această formă să muncească în străinătate. Asta, desigur și pentru că actele pentru Marea Britanie sunt mult mai ieftine. Costurile au scăzut de la 1.500 de lire în 2013 la 400 de lire.

Fără să vrea, guvernul Majestății Sale a dat o mână de ajutor românilor și bulgarilor, atât de blamați de presa britanică în urmă cu doi ani. Agitația publică a determinat guvernul britanic să facă ceva împotriva emigrației, dar pentru că în privința cetățenilor europeni din est nu mai avea ce, s-a concentrat pe imigranții din afara Europei.

Statistica arată că absolvenții facultăților britanice care vin din astfel de state nu prea își mai găsesc de muncă și numărul lor a scăzut cu 88% în ultimii doi ani. Pe lângă faptul că angajatorul trebuie să plătească un permis de muncă special, absolventul are la dispoziție doar patru luni să-și gasească o slujbă, în loc de doi ani, cât era termenul limită până în 2013 și cât a rămas acum pentru români.