Ce riscă românii care nu își mai achită ratele bancare: de la penalități până la executare silită. Explicațiile avocaților
Neplata ratelor bancare poate avea consecințe financiare și juridice importante, de la acumularea penalităților și raportarea la Biroul de Credit până la declanșarea procedurilor de executare silită asupra bunurilor. În multe cazuri, persoanele care ajung în dificultate nu cunosc pașii pe care îi urmează banca atunci când obligațiile contractuale nu mai sunt respectate și nici soluțiile pe care le au la dispoziție pentru a evita agravarea situației. Într-un interviu acordat Digi24.ro, avocatul Bogdan Buneci a explicat cum ar trebui gestionat un astfel de caz, ce alternative există pentru debitori și prin ce mecanisme instituțiile bancare încearcă să își recupereze creanțele.
O intervenție rapidă și menținerea dialogului cu instituția de credit pot avea un rol decisiv în gestionarea situației, existând posibilitatea identificării unei soluții de restructurare a datoriei înainte de aplicarea măsurilor de recuperare silită.
Ce riscă românii care întârzie plata ratelor
„Întârzierea la plata unei rate bancare declanșează, de regulă, o serie de măsuri prevăzute în contractul de credit, aplicate gradual de bancă în funcție de perioada restanței. Într-o primă etapă, clientul este notificat oficial cu privire la întârzierea înregistrată. Informarea poate fi transmisă prin e-mail, SMS sau prin alte canale prevăzute în contract și include, de regulă, detalii precum numărul contractului, suma restantă și data scadenței depășite. În multe situații, reprezentanții băncii contactează telefonic clientul pentru a-l informa direct despre restanță și pentru a solicita achitarea datoriei.
Dacă întârzierea depășește aproximativ 30-60 de zile, instituția de credit poate decide raportarea clientului la Biroul de Credit. O astfel de înregistrare poate afecta semnificativ istoricul financiar și poate îngreuna accesul la noi împrumuturi pentru mai mulți ani.
- Totodată, raportarea la Biroul de Credit poate avea consecințe majore asupra istoricului financiar al unei persoane, afectând semnificativ șansele de a obține noi împrumuturi. În practică, efectele unei astfel de înregistrări se pot resimți pentru o perioadă cuprinsă între patru și șapte ani.
În cazul în care restanțele ajung la aproximativ 90 de zile, banca poate declara scadența anticipată a creditului. Practic, întreaga sumă rămasă de plată devine exigibilă imediat, iar debitorul pierde posibilitatea de a continua rambursarea în rate. Ulterior, banca poate începe procedurile de recuperare a creanței, inclusiv executarea silită prin intermediul unui executor judecătoresc.”, a explicat Bogdan Buneci
Greșelile pe care debitorii ar trebui să le evite atunci când nu își mai pot plăti ratele
„Atunci când apar dificultăți în achitarea ratelor, unul dintre cele mai importante lucruri este ca debitorii să nu ignore notificările și comunicările transmise de bancă. Lipsa unei reacții nu face decât să agraveze situația și să reducă semnificativ posibilitățile de rezolvare.
De asemenea, trebuie evitate soluțiile de moment care pot complica și mai mult situația financiară, precum contractarea unor noi credite pentru acoperirea ratelor existente. Chiar dacă, din punct de vedere tehnic, o astfel de variantă poate părea accesibilă, în practică ea poate duce la acumularea unor datorii suplimentare și la o presiune financiară tot mai mare pe termen lung.”, a mai adăugat avocatul
Ce soluții au românii care nu își mai pot plăti ratele la bancă
„Una dintre cele mai recomandate măsuri este inițierea, cât mai rapid, a unui dialog cu banca. În practică, instituțiile de credit sunt interesate în primul rând să își recupereze creanțele și preferă, de cele mai multe ori, soluțiile amiabile în locul procedurilor de executare silită. Din acest motiv, negocierea poate reprezenta o variantă eficientă pentru mulți debitori. Printre soluțiile de restructurare se numără reeșalonarea creditului, care presupune prelungirea perioadei de rambursare și, implicit, reducerea ratei lunare.
O altă opțiune este acordarea unei perioade de grație, care poate varia, în funcție de situație, între trei și 12 luni. O astfel de măsură este aplicată, de regulă, în cazuri justificate, precum pierderea locului de muncă, situație în care clientul trebuie să informeze banca și să dovedească dificultățile financiare cu care se confruntă.
De asemenea, debitorii pot solicita înghețarea temporară a dobânzii sau modificarea anumitor clauze contractuale, precum trecerea de la dobândă variabilă la dobândă fixă ori conversia creditului din valută în lei, în funcție de specificul împrumutului.
În anumite cazuri, o soluție poate fi și vânzarea bunului înainte de declanșarea executării silite. În cazul unui imobil, această variantă poate fi mai avantajoasă pentru proprietar, întrucât o vânzare realizată în mod liber poate aduce un preț mai bun decât cel obținut în cadrul procedurilor de executare.”, potrivit sursei Digi24.ro
Ce înseamnă executarea silită și în ce moment poate fi declanșată
„Executarea silită intervine, de regulă, în momentul în care plățile sunt întrerupte complet, notificările transmise de bancă sunt ignorate, iar instituția de credit decide denunțarea contractului. În această situație, debitorul pierde dreptul de a mai achita creditul în rate, iar întreaga sumă rămasă devine exigibilă imediat.
Odată începută procedura de executare silită, situația devine mult mai dificil de gestionat, iar posibilitățile de negociere cu banca se reduc considerabil. Din acest motiv, soluțiile amiabile ar trebui identificate înainte de declararea scadenței anticipate și înainte ca executarea silită să fie pusă în aplicare. Procedura este derulată prin intermediul unui executor judecătoresc, în baza unui titlu executoriu. În cazul creditelor bancare, contractul de credit are valoare de titlu executoriu, ceea ce permite băncii să solicite direct executarea creanței, cu aprobarea instanței de judecată.
Ce bunuri și venituri pot fi executate silit de bancă
În practică, executarea silită poate fi aplicată asupra veniturilor și bunurilor debitorului, inclusiv asupra salariului, conturilor bancare, bunurilor mobile sau imobile. În cazul veniturilor salariale, poate fi instituită poprirea, iar sumele reținute sunt, de regulă, de până la o treime din venit. Dacă există mai multe popriri active, procentul poate ajunge până la jumătate din salariu.
De asemenea, executarea poate viza și bunurile imobile, inclusiv locuința debitorului, în funcție de valoarea datoriei și de stadiul procedurii de recuperare a creanței.”, a adăugat Bogdan Buneci
Ce costuri suplimentare apar după declanșarea executării silite
„În etapa executării silite, datoria nu mai înseamnă doar suma rămasă de achitat din credit, ci include și o serie de costuri suplimentare, care pot majora semnificativ valoarea totală de plată. Printre acestea se numără dobânzile penalizatoare, aplicate, de regulă, peste dobânda prevăzută în contract, de multe ori cu încă două-trei puncte procentuale.
La acestea se adaugă diverse comisioane și cheltuieli generate de procedurile de recuperare a creanței, precum costurile pentru transmiterea notificărilor, onorariile executorilor judecătorești sau ale societăților de avocatură, dar și alte taxe administrative aferente executării silite.
Toate aceste costuri sunt suportate de debitor și se adaugă la valoarea totală a datoriei.
Pe măsură ce procedura de executare silită avansează, suma de plată poate crește constant, ceea ce amplifică presiunea financiară asupra persoanei executate.
În situația în care este instituită poprirea pe salariu, recuperarea creanței se realizează treptat, prin rețineri lunare din venituri. În practică, însă, o parte importantă din sumele reținute ajunge să acopere în principal dobânzile și penalitățile acumulate, inclusiv cele mai vechi, care continuă să genereze costuri suplimentare. În lipsa unei soluții precum stingerea integrală a datoriei sau restructurarea creditului, procedura se poate întinde pe termen lung, iar rambursarea obligațiilor financiare poate dura ani de zile.”, a mai precizat specialistul
Ce drepturi are un debitor după începerea executării silite
„Debitorul are dreptul legal de a contesta executarea silită în termen de 15 zile de la primirea somației. Prin intermediul contestației la executare pot fi invocate diferite motive, inclusiv eventuale nereguli procedurale sau existența unor clauze abuzive în contractul de credit. În anumite situații, poate fi solicitată și suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei în instanță. În astfel de cazuri, apelarea la un avocat este, de cele mai multe ori, recomandată, atât pentru formularea apărărilor, cât și pentru eventuale negocieri cu banca sau executorul judecătoresc.
O altă variantă prevăzută de lege este procedura dării în plată, reglementată prin Legea nr. 77/2016. Aceasta permite stingerea unui credit ipotecar prin transferul imobilului către bancă, în condițiile stabilite de actul normativ. De asemenea, în anumite cazuri, băncile pot cesiona creanțele către firme de recuperare. Practic, datoria este vândută către terți la un preț inferior valorii nominale, iar noul creditor devine societatea de recuperare. După cesionarea creanței, procesul de recuperare poate deveni mai agresiv, prin contacte telefonice repetate și, în anumite situații, vizite la domiciliu, în limitele prevăzute de lege.”, a conchis sursa Digi24.ro
- Etichete:
- penalităţi
- neplata
- executare silita
- rate bancare
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News