Bebeluși după gratii. Viața în singura închisoare pentru femei din țară
Greşeli plătite cu ani din viaţă. Sute de femei îşi pierd tinereţea în spatele gratiilor şi învaţă ce înseamnă disciplina şi responsabilitatea. Sunt valori pe care, unele dintre ele nu au reuşit să le deprindă nici după două facultăţi. Locul unde începe reeducarea e acelaşi: închisoarea de la Târgşor, care adună laolaltă mame care şi-au ucis copiii şi deţinute care au furat statul. Cum arată singura închisoare de femei din ţară, vedem într-un reportaj realizat de Maria Moiş şi Mariana Andreş.
Adriana Dacălu, deţinută: Îţi faci cafeaua, te îmbraci, eu mă îmbrac, mă machiez cum o făceam şi afară, acelaşi lucru...
Izabela Duia, deţinută: Eu încerc să fac absolut orice, să îmi treacă timpul, ca să nu mă gândesc că sunt la închisoare.
În ciuda optimismului, aceste femei şi-au pierdut pentru o vreme libertatea. Oricât şi-ar dori să creadă altfel, alarma care dă negreşit trezirea la 6 dimineaţa le reaminteşte că sunt la închisoare.
Urmează apelul. Fiecare celulă este verificată de gardieni. Pentru deţinutele care sunt încarcerate în regim semideschis ziua începe cu o pauză de taclale în curte, la aer.
Se vede imediat că locul e populat de multe femei. În curte miroase a flori, iar pe holuri a parfum...
Este ora 12.00. Femeile care se aflau aici în curte pentru plimbare au fost chemate la masă.
Bucătărese sunt câteva dintre deţinute care pregătesc zilnic masa cu ce găsesc prin cămara puşcăriei
Deţinută: Pentru astăzi avem ciorbă de legume şi iahnie de fasole la comun, iar pentru regim, pilaf sau ciorbă de legume.
Câţiva bebeluşi sunt şi ei condamnaţi să trăiască în închisoare, alături de mamele lor. Există două celule special amenajate pentru ei. Această cameră nu arată deloc ca o celulă. Acesta este patul pentru mamă, pătuţul pentru cel mic. Este camera mama şi copilul. Aici deţinutele pot să stea cu copilul până la vârsta de un an. După aceea, cel mic este lăsta în grija familiei sau a unui asistent maternal.
O mămică, singura care are copil acum în penitenciar, va trebui să se despartă de cel mic în 5 luni. Nu ştie încă ce se va întâmpla cu el... Muzica ce răsună de afară, din boxe, îi alimentează neliniştea.
Trei din patru deţinute au terminat liceu sau chiar facultatea. Adriana, de exemplu, a absolvit două facultăţi: una de inginerie şi alta de economie. A condus o mare firmă din Constanţa, dar în urmă cu 10 ani a făcut o greşeală pentru care acum plăteşte. Îi vine greu să accepte că trebuie să împartă locul cu femei care au comis fapte grave, crime odioase.
Pentru a-şi duce zilele mai uşor, şi-a amenatjat în celulă propriul colţ: are inclusiv un ursuleţ de pluş care îi aminteşte de fiul ei de care s-a despărţit în urmă cu 1 an şi 4 luni.
Adriana Dascălu, deţinută: Dorm seara cu el. Nu pot fără. Îl simt mai aproape. Aici este o societate mai mică decât cea de afară. De multe ori spun că este mai rău când ieşi afară. Afară ai de plătit facturi, ai de făcut mâncare, trebuie să cumperi detergent ca să speli.
Pe Izabela nu o vizitatează nimeni niciodată. A fost extrădată în urmă cu doi ani dintr-o puşcărie din Brazilia, acolo unde trăieşte sotul ei.
Izabela Duia, deţinută: Acolo, într-adevăr, sunt deţinutele care îşi fac viaţa uşoară la puşcărie. Sunt aici din cauza fostului meu iubit care a făcut trafic de persoane şi eu sunt complice, băgată ca complice.
Am vizită online cu soţul meu în fiecare săptămână. Asta m-a ajutat foarte mult.
Izabela a fost condamnată la 7 ani, din care a făcut abia 3. Ea ne-a dus la biblioteca închisorii unde există chiar o sală de spectacole.
Chiar dacă este un penitenciar doar pentru femei, există o secţie și pentru bărbaţi. Sunt aduşi aici deţinuţi pentru a face muncile pe care nu le pot face femeile.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
