Sari la conținut

INTERVIU. Ovidiu Lipan Ţăndărică: Se dorește o incertitudine, o dezbinare în care să trăiască poporul

A renunţat la cetăţenia română, dar nu şi la România. Este povestea lui Ovidiu Lipan Ţăndărică, celebrul baterist al trupei Pheonix. Într-un interviu acordat emisiunii Imparţial, artistul a vorbit despre proteste, despre clasa politică şi despre problemele românilor.

Ovidiu Lipan Ţăndărică: Este un spectacol de satiră și umor permanent, politic, care e câteodată grotesc și sunt oameni care te înspăimântă. Eu cred că înspăimântarea asta a dus la forma asta de există în România. Oamenii se gândesc la ziua de mâine, nu mai au libertatea spațiului de a-l pătrunde, de a-l identifica, de a se identifica cu locul în care trăiesc. Nu știu de ce nu avem niște personalități care să facă lumina și să nu se mai gândească la ei, să se gândească la ce înseamnă o Românie atât de frumoasă, cu o energie atomică, de fapt, care ar fi putut să uimească lumea și noi încercăm să facem asta din nimic. Poporul român are o forță, o imaginație, o dorință de a trăi aici, în locurile astea mirifice, care sunt dorite de foarte multe companii, de foarte multă lume, se fac diferite aranjamente despre care noi știm doar ce trebuie. Să știi că acolo unde pleci nu e mai bine decât aici. Pot să spun din propria experiență. M-am întors și trăiesc și respir aerul românesc cu drag în fiecare zi, stau printre ai mei, ies pe stradă. Dorința asta nu va lipsi niciodată pentru ai noștri care au plecat în alte locuri să își găsească un loc în viață. Pentru români e atât de puternic să fii român încât pentru mine a fost inexplicabil.

Noi trăim într-un moment de inconștiență și hazard. Răutatea a pătruns în spiritul mondial, interesul e foarte puternic, dar haide să ne lăsăm de ură, răutăți, invidii, ce înseamnă să ai o stare de viziune și viitor e cu totul altceva decât se întâmplă acum.

Eu cred că nu se vrea să se investească în ceva care are o logică și o transparență totală. În momentul în care aducem trei din ăia, mai băgăm nu știu ce, mai facem un parandărăt, e o nebunie întreagă. Trăim într-un amalgam de nebunie și cred că de aici pleacă toată bulversarea și incertitudine națională.

Atâta timp cât este demonstrație pașnică... în Occident se întâmplă radicali de dreapta. Și în Berlin, de fiecare dată, de ziua... sunt momente unde vin extremele: stânga, dreapta, se iau la bătaie, vandalism. La noi nu s-a întâmplat asta și e foarte bun. Noi avem și o altă formă de a demonstra, au fost demonstrații pașnice, în afară de câțiva huligani. Lucrurile sunt foarte binevenite, asta înseamnă democrație, spațiu liber, dar pe lângă asta, trebuie nu s-o faci numai pentru Occident să vadă că tu nu ești de acord cu niște legi în țara ta, trebuie s-o faci că lucrurile și cei care sunt acolo să le îndrepte. Ca la o masă de biliard, se îndreaptă cu manta, adică până ajungi acolo unde trebuie să existe, deja s-a pierdut mult din ce ar fi trebuit să fie pe drum.

Nu știu de ce avem un talent de a găsi ceva să ne scoatem. Dar care e problema? Dacă nu poți, de ce nu ești fair și spui "domne, am greșit. N-a fost asta calea. O să avem niște legi, o să avem o discuție parlamentară, punem niște legi care să fie în avantajul oamenilor." De ce nu poate să fie liniște?!

Persistăm în greșeală?

Ovidiu Lipan Ţăndărică: Vrei să spun dacă e voită sau nevoită? E foarte complicat. Se dorește o incertitudine în care să trăiască poporul, o dezbinare, o formă de pe azi pe mâine și în momentul în care ți se da să ajungi să te închini și să spui Doamneeee, ce bine, mulțumim frumos!

Geopolitic, suntem într-un colț al lumii în care avem o atitudine foarte importantă, specială care trebuie luată și întreținută cu relații politice, de prietenie, asta nu înseamnă. Asta nu înseamnă, noi avem o chestie din asta radicală: dacă ești cu aia, nu ești cu aia, dacă nu ești cu mine... tocmai asta e politică, să stai la masă cu toată lumea.

Cum facem să ne ferim de kitsch și de non-valoare?

Ovidiu Lipan Ţăndărică: Kitsch-ul se vinde bine. Cum spuneam, în funcție de cultură. Cu cât eșți mai educat, primești o altă informație și poți vedea într-o lucrare sau într-o muzică o transpunere și o simțire specială. Totul e pe baza de energie.

Cred că de la început trebuia o anumită educație, ceea ce înseamnă capitalism și democrație. Capitalism este cine ia primul paharul de pe masă și democrația nu fă celuilalt ceea ce nu ți place ție să ți se facă. Cu anumită demnitate, respect. Sunt lucruri care n-au fost bine înțelese.

Aș spune că e un moment greu în care să te regăsești ai nevoie de multă educație. Asta înseamnă să realizezi evenimente care să aducă oamenii, nu neapărat să danseze pe stradă Centenarul, creează un eveniment care să aibă un impact unic, cu o muzică, cu ceva care nu vezi în fiecare zi pe toate televiziunile, cu artiști care au făcut într-adevăr ceva special pentru momentul asta de 100 de ani, un eveniment care să aibă impact și în comunitatea europeană. Și publicul să primească o formă de educație, să vadă ceva deosebit.

Trăim într-un moment în care, eu nu știu cum oamenii care sunt acolo la cârmă și care bagă vitezele și care încearcă să realizeze ceva care să aibă consistentă și să țină o coloana vertebrală a unei națiuni, să poți să vezi bucuria oamenilor, să-i vezi pe stradă că sunt mândri că sunt români și chestia cu mândria că sunt români, sunt, într-adevăr, lucrurile vor merge mai departe, dar nu mai sunt lucrurile noastre și, pe undeva, e și ideea că mulți să părăsească România, cum se întâmplă, mulți tineri care pleacă, familii întregi care pleacă pentru că nu își găsesc locul. Se reîntorc cu mare drag, eu am trăit fiind în diaspora 23 de ani, m-am întors în 2000, în 77 am plecat, împreună cu grupul Phoenix, și am trăit cu dorul ăsta de România atât de puternic, încât, când m-am întors în 2000, am spus că vreau să rămân și să încerc să creez o stare, cu muzică mea, și cu ce pot eu să dau în afară de muzică pentru semenii mei aici.

Dacă ne uneam un Balcani puternic, aveam, poate, o altă atitudine în față UE. Și am fi avut marfa noastră și lucrul nostru. Dar acum, chiar dacă spunem că e al nostru, nu mai e. Dacă noi făceam în Balcani, Bulgaria, Grecia, făceam un schimb, aveam o forță a noastră. Aveam o altă atitudine și Europa ar fi avut o altă atitudine la schimbul cu noi. Și atunci am fi avut o altă forță de a ne impune, ar fi fost altă stare de spirit.

Sfintele Sărbători, dacă nu duci Învierea atât timp o în comportamentul, în atitudinea și în modul de a există alături de ceilalți, ai pierdut. Dragii mei, vă doresc Lumina, liniște sufletească de a putea discerne între bine și rău, lucru care e foarte greu acum și să primiți darul și harul pe care îl avem în noi să îl putem duce mai departe pentru a crea o unitate și un spirit românesc.