Video Pelerinaj pe „Drumul Cenușii” pentru eroii Revoluției de la Timișoara. „Bunica mea a fost erou-martir. A avut o inimă mare”
Zeci de români au rememorat cea mai amplă operațiune de mușamalizare a statului, din istoria recentă a României. Pentru a ascunde amploarea crimelor de la Timișoara, regimul din 1989 decide să lase 42 de familii fără nicio speranță. Trupurile neînsuflețite ale primilor morți ai Revoluției au fost furate de la morgă și duse în mare secret la un crematoriu din Capitală. Cenușa lor a fost aruncată la canalizare. Aparținătorii pleacă an de an din Timișoara spre București și refac „Drumul Cenușii” pentru ca eroii să nu fie uitați.
În decembrie 1989, la Timișoara, gloanțele au ucis oameni pe Calea Girocului, Podul Decebal și chiar în centrul orașului. După reprimarea sângeroasă a protestelor, conducerea comunistă a decis să ascundă numărul real al morților. Astfel că, din ordinul Elenei Ceaușescu, 42 de cadavre au fost furate de la morgă și transportate pe ascuns la un crematoriu din București pentru a fi arse. Operațiunea s-a numit: „Trandafirul”.
„Am trecut prin clipe grele, foarte grele, chiar. Și eu am fost împușcat în timpul Revoluției, patru gloanțe au trecut prin mine și, iată, dacă am avut cineva acolo sus mă iubește și mi-o dat încă speranțe să nu-mi las copilașii singuri”, afirmă un revoluționar din Timișoara.
Regimul a aruncat cenușa victimelor la canal, pentru a șterge orice urmă a crimelor. Părinți, soți și copii au rămas fără răspunsuri și cu un gol care nu va fi niciodată acoperit.
„Sunt aici pentru că bunica mea. A fost erou-martir. A avut o inimă mare! Ne ducem și în București ca să facem traseul unde, să facem un traseu pentru că 43 de cadavre au fost duse acolo să fie aruncate într-un canal unde a fost ridicată o biserică”, afirmă nepoata unei victime de la Revoluție.
Sub mesajul „Eroii nu mor niciodată”, familiile cer adevăr, asumare și memorie. Pentru ei, acest drum nu ține de trecut, ci de datoria de a spune ce s-a întâmplat și de a păstra vie amintirea celor care au avut curajul să lupte pentru libertate.
„Mergem la comemorarea tatălui meu cu nepoata. Ea în fiecare an vrea să meargă și datorită ei mergem mai mult că bunicul ei este, cum spune ea, un erou. Eram de vârsta ei, aveam șase ani, n-am înțeles, primii ani tot așteptam să vină înapoi acasă”, a adăugat alți participanți ai „drumului cenușii.
An de an, rudele victimelor refac drumul durerii, din Timișoara până la București, în memoria celor dispăruți.
Editor : I.B.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
