Psihologi: Tragedia din Colectiv, o traumă națională cu consecințe pe termen lung

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Praful saharian sufocă România

Accident grav în București

„Greul abia acum începe. Am trecut de starea de şoc, dar urmează al doilea val şi al treilea val şi al patrulea val”, spune Claudia Popescu Tănase, coordonator echipe de permanenţă, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor.

„Mă gândeam doar că nu poate să-mi fie ăsta sfârşitul”, povestește Andra Marin, rănită în incendiu.

„Am stat 30 de minute sub șapte inşi. Mult fum, oameni arşi...”, își a amintește Mihnea Ionescu, rănit în incendiu.

Sunt amintiri care vor rămâne întipărite multă vreme în mintea celor care au fost în clubul Colectiv în seara tragediei. Atât ei, cât şi părinţii victimelor, sunt primii care simt efectele traumei colective.

„Toată lumea este absolut dărâmată. Nu vă puteţi închipui prin ce chinuri trecem toţi şi cât de revoltaţi suntem, nici nu ştim cât să ne revoltăm. Mai mult ne rugăm”, spune Carmen Stancu, mama unui elev rănit în incendiu.

Traume au şi cei care au intrat în contact cu victimele în acea noapte sau în zilele care au urmat: medici, asistente, poliţişti, pompieri sau jurnalişti.

„Totul carbonizat, totul învăluit în fum, totul negru, plin de cenuşă”, descrie Adrian Dinu, comandantul Detaşamentului special pentru salvatori.

„La un moment dat reanimam şi plângeam, dar trebuia să merg mai departe”, spune Veronica Gava, asistentă la Maternitatea Bucur.

„Îmi spunea o asistentă: doamnă sunt asistentă de 25 de ani, am crezut că sunt pregătită pentru orice şi oricând. Dar se pare că nu. Şi mă duc acasă şi plâng”, povestește Claudia Popescu Tănase, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor.

De fapt, această nenorocire afectează toată România.

„Depinde mult de tipul de interacţiune directă cu această tragedie, dar cu siguranţă efectele majore pe care le putem vedea cu toţii durează câteva luni de zile, după care încep să se modifice şi în cea mai bună situaţie să se diminueze”, explică Diana Vasile, preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei.