Salvamontiştii din România transmit, miercuri, că natura activităţii derulate presupune riscuri reale, care rareori pot fi pe deplin evaluate sau îndepărtate, condiţii de teren dure, vreme imprevizibilă şi acces dificil. În aceste condiţii, ei reclamă că recunoaşterea materială nu este pe măsură responsabilităţii şi pericolului asumat. „Sporul de până la 300 de lei brut – similar unor funcţii administrative cu program fix şi fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii pe care o desfăşurăm”, au transmis salvamontiştii.
„Salvatorul, o persoană care, mai degrabă fuge către un eveniment periculos, în loc să fugă de acesta. Salvatorii reprezintă o categorie profesională cu un profil psihologic şi ocupaţional aparte, fiind expuşi în mod constant la situaţii limită, suferinţă umană şi intervenţii în condiţii de risc extrem. Chiar şi în condiţiile respectării protocoalelor de siguranţă, natura activităţii poate implică adesea asumarea unor riscuri personale considerabile în scopul salvării vieţii altora”, au transmis, miercuri, reprezentanţii Salvamont România, potrivit News.ro.
Potrivit acestora, chiar şi în condiţiile în care resursele materiale şi umane sunt reduse, salvatorii montani continuă să intervină, chiar şi în condiţiile unei structuri de personal deficitară, capacitatea operaţională la nivel naţional fiind sub 20% din necesar.
„Activitatea de salvare montană presupune riscuri reale, imprevizibile, greu sau chiar imposibil de evaluat şi anulat, în condiţîi de teren dure, vreme imprevizibilă şi acces dificil. Fiecare misiune solicită efort fizic şi psihic considerabil, însă echipele de salvatori reuşesc să intervină eficient, având grad de răspuns de 100% la toate solicitările şi contribuind direct la siguranţa publică. În acest context, apare firesc întrebarea: este recunoaşterea materială pe măsură responsabilităţii şi pericolului asumat?”, au mai transmis salvamontiştii.
Aceştia afirmă că „sporul actual de până la 300 de lei brut – similar unor funcţii administrative cu program fix şi fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii” pe care o derulează, după un program imprevizibil, inconstant, adaptat în funcţie de sezonul turistic şi influenţat permanent de situaţiile de urgenţă intervenite.
„Nu este vorba despre o revendicare, ci despre o analiză onestă: putem vorbi despre echitate în sectorul public când riscurile majore sunt răsplătite simbolic, iar activităţi fără expunere sau impact real beneficiază de tratament similar? Considerăm că este momentul pentru o regândire a criteriilor prin care statul recompensează muncă – în funcţie de dificultate, impact social şi pericolul asumat, nu doar de încadrarea birocratică”, se mai arată în comunicatul Salvamont România.
Salvamontiştii apreciază că „sporurile ar trebui acordate în funcţie de implicare şi performanţă, nu eliminate în mod uniform”.
„Este esenţial să existe reguli clare şi transparente privind acordarea acestor beneficii, astfel încât să fie încurajaţi cei care aduc rezultate concrete şi contribuie activ la îmbunătăţirea sistemului (...) Dincolo de recunoaştere simbolică, trebuie spus clar: nu putem supravieţui şi nu ne putem întreţine familiile doar cu felicitări şi aprecieri. Într-un sistem în care realitatea de zi cu zi presupune responsabilităţi personale, cheltuieli, nevoi şi siguranţă financiară, este esenţial că sprijinul acordat celor care îşi pun viaţa în slujba celorlalţi să fie nu doar moral, ci şi concret”, se mai arată în comunicat.
Salvamontiştii consideră că profesia, „având în vedere specificul, gradul de risc şi importanţa activităţii desfăşurate, este firesc să beneficieze de recunoaştere oficială, inclusiv la momentul pensionării”.
Guvernul a decis, prin ordonanţă de urgenţă, plafonarea sporului pentru activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare la 300 de lei brut pe lună. De asemenea, concediul suplimentar acordat pentru prestarea de munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori activitate în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, va avea o durată cuprinsă între 3-5 zile lucrătoare.
Editor : B.E.
