Sari la conținut

Un francez, pompier voluntar în Transilvania

Mergem într-o localitate îndepărtată din judeţul Braşov, unde un francez stabilit în România salvează vieţi pe cont propriu, fără să ceară ajutor de la autorităţi şi fără să depindă de ele. Este conducătorul Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă din satul Cobor, aflat la peste 70 de kilometri de Braşov. Are o echipă internaţională de pompieri voluntari, formată din oameni adunaţi din toată Europa, care s-au mutat şi ei acolo, fascinaţi de pitorescul locurilor şi farmecul oamenilor.

De 13 ani Erwan Joliff s-a mutat la Cobor, iar ultimii cinci i-a petrecut în clădirea pe care a ridicat-o pentru pompierii voluntari. Are 45 de ani şi s-a născut în regiunea franceză Bretania, însă a decis să se mute aici fascinat de frumuseţea locurilor. Vrea să facă ceva pentru comunitatea locală aşa că a înfiinţat Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă şi nu o dată a fost primul care a sărit în ajutorul localnicilor şi le-a salvat viaţa.

Erwan Joliff, pompier voluntar: Ăsta roşu este chiar telefonul de urgenţă. Când sună ăsta, în principiu trebuie să ştiu, să mă aştept că este un incendiu sau o situaţie de urgenţă. Ăsta este aparatul pe care îl folosesc pentru a trimite beep-urile. Fac de două ori aşa şi sună beep-urile.

Vasile Rică, localnic: Foc a luat de la un scurt circuit în interior. S-a extins rapid la depozitul de rumeguş, după care şi la instalaţiile de automatizare ale centralei termice. Dânsul a venit primul, a stopat, iar la final când au venit pompierii am oprit totul.

În ultimii cinci ani, împreună cu echipa lui de pompieri voluntari a intervenit la 17 incendii.

Pompierii voluntari din Cobor lucrează cu o autospecială din 1969,o donaţie din Franţa. Intervenţia voluntarilor a dus de multe ori la evitarea unor nenorociri, mai ales că cel mai apropiat detaşament ISU este la o oră distanţă, în Făgăraş.

Erwan Joliff: Mașina este de teren, ăsta este avantajul. Nu merge cu viteză pentru că este din 1969. E construită bine, 1.800 de litri. Limitele noastre sunt că are doar două locuri în cabină. Restul echipei, e o băncuţă şi acolo stă restul echipei. Este mai dificil în perioada iernii.

Francezul din Cobor”, aşa cum îl cunosc sătenii, nu este singurul străin cu suflet mare din sat. Din echipa lui mai fac parte un german şi un ungur stabiliţi şi ei la Cobor. Singuri se gospodăresc, întreţin echipamentul şi plătesc asigurări şi combustibil la autoutilitară.

Michael Scholl, pompier voluntar: În fiecare prima duminică din lună ne întâlnim, facem un pic exerciţii fizice şi să ne obişnuim un pic cu sculele noastre, pompă. Şi un pic de teorie din când în când. În Germania este mult mai obişnuit. E normal aşa ceva.

Zoltan Ferko, pompier voluntar: Eu cred că este foarte important ca într-un sat ca acesta unde trăiesc foarte mulţi bătrâni. Într-un fel oferă protecţie satului şi celor din zonă.

Gheorghe Babeş, pompier voluntar: Arsese odată o casă, şi atunci avem un bazin din ăsta de 1.000 de litri şi am intervenit cu greu. Nu se ştia. Acum altfel e, se știu numerele de telefoane, dacă e ceva ne sună pe beep-uri, dacă nu pe telefon.

Mai mult, Ervan Joliff, este voluntar şi la ISU Braşov. Face cursuri de pompier dar şi de paramedic SMURD.

Cpt. Ciprian Sfreja, purtător de cuvânt ISU Braşov: Noi ne-am bucura dacă ar fi în fiecare localitate astfel de persoane implicate. Intervenţia promptă poate face diferenţa între viaţă şi moarte de cele mai multe ori.

În Cobor, nu mai există nici medic, după ce ultimul a plecat pentru că nu avea unde să îşi facă meseria. Acum francezul vrea să construiască un cabinet, iar de anul viitor să cheme înapoi medicul.