Unul din cinci români lucrează opt ore, dar are contract pentru patru

Accident grav în București

Două românce primesc 100.000 de euro despăgubiri după ce sora lor a murit în Italia

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 24 aprilie

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Pe scurt, contractele cu jumătate de normă permit apariţia muncii la gri pe jumătate fiscalizată. Pentru unele firme, această practică reprezintă singura modalitate prin care pot rămâne pe linia de plutire. Desigur, există şi angajatori rău-voitori care nu aleg contractele de muncă pur şi simplu pentru că vor să evite măcar o parte din taxe. La fel cum sunt şi patroni care nici nu mai încheie contracte de muncă, ci îşi plătesc angajaţii direct la negru. Este un fenomen al taxelor pe muncă prea mari care ar putea fi reduse anul acesta dacă Guvernul se va ţine de cuvânt.

Aparent, munca la gri mulţumeşte pe toată lumea. Patronul plăteşte taxe la stat doar pentru contracte cu jumătate sau chiar un sfert de normă cu toate că salariatul lucrează, de fapt, cel puţin opt ore pe zi. Angajatul nu este nici el prea deranjat de această practică, pentru că-şi primeşte restul salariului direct în mână. Nu îi pasă că va avea o pensie mică câtă vreme are un loc de muncă în aceste vremuri dificile.

Fenomenul este din ce în ce mai răspândit. Anul trecut, din totalul de 5,6 milioane de contracte contracte, 942.000 au fost cu normă redusă, potrivit datelor colectate de Ziarului Financiar. Interesantă este şi evoluţia acestor tipuri de contracte: anul trecut angajaţii care au lucrat cu normă întreagă au fost cu 4.000 mai mulţi decât în 2012. Cei care au lucrat cu normă redusă au fost cu aproape 70.000 mai mulţi.

Multe sunt şi explicaţiile acestui fenomen. În unele cazuri e vorba de angajaţi care au un al doilea loc de muncă remunerat printr-un contract cu jumătate de normă. În alte cazuri aceste contracte sunt semnate de studenţii care vor să aibă timp şi pentru studii sau pur şi simplu de persoane care muncesc doar câteva ore pe zi.

Însă, cel mai probabil, majoritatea contractelor cu jumătate de normă sunt încheiate de patroni care vor să achite mai puţine taxe la stat. Şi nu este exclus ca în ultimii ani unele contracte cu normă întreagă să fi fost transformate în contracte cu jumătate de normă.

Prin acest artificiu, firmele îşi pot reduce costurile considerabil. La un singur angajat plătit cu salariul mediu pe economie de 1.600 de lei, angajatorul reuşeşte să economisească 700 de lei. Este o sumă aproape egală cu salariul net pe care îl dă unui alt angajat cu jumătate de normă. Şi astfel, cu un efort minim, patronul se poate folosi de doi angajaţi în loc de unul.

Munca la negru, cea pentru care pur şi simplu nu s-a încheiat un contract de muncă, este şi mai greu de depistat. Potrivit estimărilor Consiliului Fiscal, instituţia care supraveghează cheltuirea banilor publici, 1,5 milioane de români, lucrează fără forme legale. Asta înseamnă o gaură la buget de aproximativ 4 miliarde de euro, dublu faţă de 2008. Sunt bani neîncasaţi din impozitul pe venit şi din contribuţiile sociale pe care angajaţii şi angajatorii ar trebui să le facă.

Piaţa muncii în 2013

Total contracte de muncă 5,6 milioane

Contracte cu normă parţială: 942.000

Contracte cu normă întreagă: + 4.055

Contracte cu normă parţială: + 69.157

Sursa: Ziarul Financiar