Una din trei femei a trecut, la nivel global, printr-o formă de violență fizică sau sexuală, fie în familie, fie în afara unei relații în timpul vieții, arată un nou studiu al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Raportul se bazează pe date colectate în perioada 2000 – 2023 din 168 de țări, printre care și România.
Studiul face distincție între abuzul din partea unui partener intim și vătămarea din partea altcuiva - cum ar fi o rudă de sex masculin, o figură autoritară sau un străin. Cifrele sunt, însă, cel puțin îngrijorătoare.
La nivel global, 840 de milioane de femei au experimentat una sau ambele forme de violență, atât din partea partenerului sau din partea altcuiva în timpul vieții, iar 682 de milioane au trăit un abuz sexual din partea celui cu care aveau o relație.
Printre țările cu cele mai alarmante statistici se numără Fiji, unde peste 60% dintre femei au suferit abuzuri sexuale sau fizice din partea partenerului - cea mai mare rată la nivel global. Urmează Sudanul de Sud, cu 54% și Afganistan, cu puțin peste jumătate.
În Europa și America de Nord cifra ajunge la 22,2%, fiind vorba despre femei care au suferit violență fizică sau sexuală din partea unui partener intim cel puțin o dată în viață. 12% dintre femeile și fetele cu vârsta peste 15 ani au raportat că au suferit violență sexuală din partea unei alte persoane decât partenerul lor.
Cele mai mari estimări ale violenței din partea partenerului intim în Europa se găsesc în Ungaria, unde aproximativ 42% dintre femei au suferit abuzuri fizice sau sexuale din partea unui partener în timpul vieții. Ungaria se clasează, astfel, printre cele mai mari 20 de estimări la nivel global.
În România, aproape 35% dintre femei raportează că au suferit o formă de abuz, fie fizic, fie sexual, din partea partenerului lor, cel puțin o dată în viață.
„În România sunt prezente foarte multe prejudecăți despre victime”
Andreea Braga, de la Centrul FILIA, a spus, pentru Digi24, că aceste date sunt „o confirmare a faptului că violența împotriva femeilor este extrem de extinsă și tolerată în România”.
„Cine trece printr-o astfel de situație trebuie să înțeleagă că nu este vina ei și că poate apela la poliție pentru a solicita un ordin de protecție atunci când viața îi este pusă în pericol sau poate să se protejeze”, a mai afirmat ea.
Aceasta a mai adăugat: „Cred că este nevoie de educație pentru egalitate de gen în programa școlară, pentru a determina o schimbare structurală la nivelul nivelul societății, astfel încât viitoarele generații să afle cât mai devreme despre respect între parteneri, despre ce înseamnă o relație sănătoasă, despre egalitate, dar și despre diferitele forme de violență că să le recunoască și să știe unde pot cere ajutorul”.
„În România sunt prezente foarte multe prejudecăți despre victime, prejudecăți despre agresori. De multe ori, prima reacție a familiei, a comunității, chiar a societății, este să blamăm tot victimele, ca și când ar fi vinovate de ceea ce au trăit. Nu există scuză pentru violență. Nimeni nu are drepturi să lovească sau să rănească în orice mod un alt om”, a mai spus ea.
„Pentru a schimba aceste mentalități avem nevoie și de fiecare dintre noi, adică fiecare cetățean care să discute din ce în ce mai des despre această problemă, care este încă considerată o problemă rușinoasă, o problemă închisă”, a mai precizat aceasta.
Editor : C.S.