Soluția prin care fermierii români pot face față concurenței din Turcia și Bulgaria
Cooperativele agricole revin în România și nu cu forţa, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă. Fermierii îşi dau seama că trebuie să se unească pentru a face faţă concurenţei din Turcia sau Bulgaria. În plus, dacă sunt mai mulţi, au acces mai uşor la fondurile europene şi sprijin din partea statului.
Stelian Grigore cultivă legume de mai bine de 20 de ani. În perioada ierii, produce în solarii ceapă verde şi saltă. Desfacerea mărfii a fost dintotdeauna o problemă. O vreme şi-a vândut singur legumele la o taraba în piaţă. Doar că nu mai avea cine să se îngrijească de culturile de acasă. Aşa că a ales să le dea intermediarilor, chiar dacă nu era mulţumit de preţul obţinut.
Stelian Grigore, agricultor: „Acasă nevând cine să producă, nu puteam să facem şi desfacere şi producţie. Aşa ne-am orientat şi către cooperativă, ca să ne fie mai uşor, să producem, pentru că asta ştim să facem, şi altcineva să vândă marfa”.
Aşa a ajuns să îşi vândă marfa în supermarketuri. Conducerea cooperativei încheie contracte cu magazinele, iar legumicultorii au grijă ca marfa să fie de bună calitate şi livrată la timp.
Avantajele cooperativei agricole
Stelian Grigore, agricultor: „Luând contracte cu marile magazine, am ştiut ce să cultivăm, când să cultivăm, ce preţ am avut la marfă şi ne-a fost mult mai uşor faţă de piaţa de desfacere”.
În anul 2017, în România existau 471 de cooperative dintre care doar 217 aveau activitate economică propriu-zisă. Mult prea puţine, spun specialiştii, chiar dacă, în ultima vreme, numărul lor a crescut de la an la an. Afacerile cumulate ale tuturor cooperativelor au totalizat aproximatit 990 milioane de lei.
Florentin Bercu, director UNCSV: „Aceste cooperative agricole moderne la care noi facem referire presupune o activitate în comun doar la nivel mental şi de tranzacţionare, de achiziţie de imputuri, comercializare a producţiei. Fiecare îşi păstrează terenul, îl administrează în mod privat, doar încercă să îşi optimizeze costurile prin anumite servicii prin care cooperativa poate să le furnizeze pentru ei”.
Puşi în faţa problemelor zilnice, agricultorii români, au început să descopere beneficiile asocierii. Pot cumpăra seminţe, îngrăşăminte sau pesticide en gros, ceea ce înseamnă un preţ mai mic. Apoi, găsesc mult mai uşor pieţe de desfacere a mărfurilor decât dacă ar lucra individual.
Florentin Bercu, director UNCSV: „Obţin o reducere a costurilor pe hectar între 50 şi 300 de lei în funcţie de dimensiunea pe care o au şi de dimensiunea cooperativei şi eficienţa cooperativei. Avem cooperative care oferă servicii de cartare agrotehnică, de analiză a solului, a apei, a îngrăşămintelor”.
În plus, şi statul român oferă diverse beneficii care să încurajeze înfiinţarea cooperativelor. De pildă, sunt scutite de impozitul pe profit acele cooperative care au activităţi de procesare, de reproducţie sau de creştere animală, dar şi cele care au cifra de afaceri de pâna la trei milioane de euro.
Cooperativa și mentalitățile învechite. De ce fermierii se lasă greu convinși
Cu toate acestea, lucrurile se mişcă greu. La început, reticenţa producătorilor a fost cu atât mai mare cu cât mulţi asociau cooperativa cu fostul CAP din perioada comunistă.
Georgiana Ene, director Direcţia Agricolă Ilfov: „Vin cu mentalităţile şi cu istoria fiecăruia. Au rămas în aceleşi idei, cum că fiecare îşi lucrează bucăţica lui, că nu are încredere în vecin, că nu are încredere într-un partener, că nu poate să dezvolte o afacere. Încet, încet lucrurile astea se întâmplă şi se schimbă ca mentalitaţi, ca oameni”.
Victor Lăcătuş a fost director ştiinţific al Institutului de Cercetare Legumicolă din Vidra. În urmă cu câtiva ani a înfiinţat, alături de câţiva producători, o cooperativă agricolă, iar acum au ajuns să îşi vândă marfa într-un lanţ de supermarketuri din Capitală. Îşi aminteşte cât de greu i-a fost să îi convingă pe agricultori că orice formă de asociere este în interesul lor.
Victor Lăcătuş, fost director ştiinţific Institutul Vidra: „Cred că am dus o muncă de lămurire de circa şase luni până când să se hotărască şi să mergem şi să înregistrăm cooperativa. Mi-e jenă să spun că din zecile, mai bine spus jumate din cei intervievaţi înainte, care au spus că ar veni, când am fost să înregistrăm au venit 12 familii, atât. Le-am spus că pentru a forma o cooperativă trebuie să se gândească că primul lucru trebuie să bage mâna în buzunar. Costa totul, te duci la registrul comerţului, la notariat, la fel de fel de lucruri pe care trebuie să le plăteşti”.
România însă ar putea sa înveţe de la alte ţări, unde ideea cooperativei este mult mai bine implementată. Pe primul loc se situează Franţa cu 21 de mii de cooperative, urmată de Argentina cu 12. 600 şi Germania cu 8.100.
Urmăriți aici emisiunea „Agro Jurnal” pe această temă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
