Analiză Business Club. Implicațiile semnării contractului de livrare de gaze dintre Rusia și China
Asia este relația pe care se concentrează acum Moscova, cu Beijingul în centru. Este însă o combinație urât mirositoare de economie cu politică, iar acestei i se adaugă și sora mai mare geopolitica. Apropierea de China este dictată economic, de nevoie, pentru că Rusia lui Putin nu suportă să fie apropiată politic și geopolitic de Occidentul care îi poate aduce beneficii financiare.
Înțelegerea Gazprom, semnată sub ochii președinților Valdimir Putin și Xi Jinping, stabilește volumul de gaze, termenul de livrare, sistemul de plată. În schimb nu are nicio prevedere de preț, un amănunt pe care rușii îl puneau prima dată într-un contract. Partea chineză s-a oprit la pragul de 250 dolari pe mia de metri cubi, mult sub media de 370 dolari pentru Europa. În plus trebuie construite conducte de miliarde de dolari.
Alt grup rusesc, Novatek, a încheiat contracte de furnizare în China, pentru livrări de gaz natural lichefiat de la terminale inexistente. Totul este de fapt doar un mare plan. Rusia insistă, iar China pune condiții. Beijingul are o armă bună de „șantaj”, Turkmenistanul, de unde ia resurse ieftine.
La summitul G20, China și Rusia au avut o poziție comună în problema Siriei și, la final, au fost fost tabere cu poziții ireconciliabile. Rusia are politic o reticență fața de Occident, cu toate că relația economică cu Europa ar fi putut fi și mai bună. De când Putin s-a întors ca președinte al Rusiei, anul trecut, relația s-a deteriorat.
Summitul G20 ar putea fi finalul apropierii Rusiei de Occident începută în urmă cu 25 de ani de Mihail Gorbaciov. Nici Occidentul nu e lipsit de păcate, dar nici Putin nu poate fi făcut vinovat, direct, personal. Rusia profundă nu împartășește aceleași valori cu lumea de la vest de ea. Ani la rând Moscova a mimat democrația și valorile europene. Acum nici măcar nu se mai preface. Ruptura este evidentă. A existat o speranța în perioada petrecută de discipolul Dmitri Medvedev la Kremlin, un personaj perceput ca pro-occcidental, dar nici acum, când lucrurile s-au schimbat , nu este clar daca era sincer sau doar afișa o mască.
În discrusul lui Putin, Occidentul, mai ales Statele Unite, este de vină pentru toate relele din Rusia și din sfera sa de influența. Americanii-s de vină pentru ceea ce Rusia consideră că au fost tulburări politice în Ucraina sau Georgia, care au încercat să învingă forța centripedă a Moscovei. Și aceleași „forțe obscure” ar fi fost în spatele protestelor din Rusia din iarna lui 2012.
Iar ultimele dovezi sunt reacțiile dure ale Kremlinului la intențiile Ucrainei și Moldovei de a semna acorduri de asociere cu Uniunea Europeană, țări amenințate cu războaie economice. Până și intenția Moscovei de a forma o uniune de liber schimb din ruinele fostului imperiu țarist și sovietic capătă conturul unei reacții de apărare la un presupus occident în expansiune. În Rusia există nostalgia puterii trecute. Putin conștientizează frustrarile și umple golul cu naționalism, ortodoxism și antiamericanism.
Cu afacerile a fost cu totul altă poveste. Investitorii occidentali au fost primiți cu brațele deschise. Mai puțin ei cât banii lor. Acest gen de dublă măsură este vechi. Chiar și sovietele lui Stalin erau deschise la colaborari cu „imperialiștii”, atâta vreme cât generau bani. Dar politicul rusesc deteriorează și economicul. Până și Germania, partener comercial important și mare susținător al Moscovei la marile cancelarii, a început să devină critică. Și atunci Rusia cere prietenia Chinei, cu toate că încă este dependentă economic de Occident. Cel puțin ea nu-i cere adoptarea unor valori democratice. Nu are ea așa ceva.
Un documentar despre ce este de fapt Rusia în interiorul său conținea o replică ilustrativă pentru relația cu Occidentul: Moscova a lăsat o fereastră deschisă către Europa și a uitat sa o închidă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
