Sari la conținut

Analiză Business Club: Și șomajul are deficit

Somajul la începutul anului 2018 este de 4,6% - în stagnare față de decembrie şi pare să aibă greutăţi să se ducă mai jos. E minimul record după 1990 şi situaţia este gravă din cealaltă perspectivă: a lipsei de forţă de muncă. Avem o medie naţională de 4,6%, dar ea e compusă din deficitul de muncitori din multe zone şi şomajul mare în regiuni fără oportunităţi. Şi acolo nici nu o să apară oportunităţi pentru că nimeni nu se duce să facă o fabrică la care se ajunge pe un drum cu hârtoape.

Un grafic foarte interesant făcut de ING arată situaţia în care ne aflăm. Sunt puse comparativ rata şomajului şi crearea de noi locuri de muncă. Ele ar trebui să se mişte contrar. Ei bine la noi merg de ceva vreme în aceeaşi direcţie. Scade şomajul, scade şi crearea de locuri de muncă. Şi toate venite pe fond de creştere economică. Nu apar mai multe locuri de muncă noi pentru că nu are cine să le ocupe şi asta blochează pentru moment expansiunea şi investirea.

Însă, pe acest fond se poate produce şi trecerea într-o nouă etapă a economiei româneşti, cea în care companiile sunt forţate de lipsa de forţă de muncă să treacă la automatizare. Să investească în tehnologie. Şi atunci apare creşterea de productivitate. Se obţine valoare adăugată mai mare cu acelaşi număr de oameni, creşte profitabilitate şi ea va putea fi împărţită cu angajaţii existenţi. O productivitate mai mare obţinută chiar cu maşini este benefică şi pentru angajaţi. Chiar dacă la un moment dat vor fi mai puţini. Şi o creştere generală a veniturilor va duce într-un final şi la atragerea celor 3 milioane de angajaţi plecaţi la muncă afară. O parte dintre ei evident.

E un proces lung, ia timp, poate se pierde răbdarea, dar e procesul natural. Creşterea veniturilor se obţine prin astfel de evoluţii sinuoase care ţin de productivitate. Nu prin decizii adminstrative care saltă salariul minim pe economie şi de fapt aduce doar costuri suplimentare, fără câştig de productivitate. Pentru că doar din pix ajungem o ţară de oameni plăţi la salariul minim şi nimic mai mult.

Iar statul trebuie să aibă grijă să sprijine tehnologizarea, să asigure ecosistemul pentru a avea o dezvoltare în această direcţie. Nu să rupă spinarea cu schimbări fiscale aberante şi acţiuni pe principii socialiste de a forţa transferul de avuţie din zona capitalului către forţa de muncă. Pentru că nu iese bine.

 

Pe aceeași temă