Tot mai mulți antreprenori români iau în calcul mutarea firmelor în jurisdicții offshore sau extinderea rapidă pe piețe externe, pe fondul schimbărilor fiscale recente din România, precum majorarea impozitului pe dividende și modificarea regimului microîntreprinderilor. Specialiștii avertizează însă că astfel de decizii, luate fără o analiză fiscală, juridică și financiară completă, pot genera riscuri majore, de la impuneri suplimentare și dublă impozitare până la sancțiuni și pierderea credibilității în relația cu partenerii. Într-o analiză transmisă pentru Digi24.ro, Nadia Oanea, consultant fiscal, atrage atenția că internaționalizarea afacerilor trebuie planificată încă din faza de business plan, deoarece obligațiile fiscale din alte state, regulile privind sediul permanent sau rezidența fiscală pot transforma o extindere aparent avantajoasă într-un cost semnificativ pentru companie.
Potrivit unei analize realizată de un expert contabil, realitatea fiscală din 2026 este diferită față de cea de acum un deceniu, iar autoritățile fiscale din România și din Uniunea Europeană monitorizează mult mai atent structurile transfrontaliere.
„Realitatea fiscală ne arată că lucrurile sunt diferite dacă îți desfășori activitatea în țară și nu vorbim doar de România. Peste tot în UE se aplică aceleași reguli. Evident, vorbim aici și de capacitatea ANAF de a vedea cine evită să plătească astfel taxele și cine nu, dar riscul rămâne. Ce se întâmpla acum mai bine de 10 ani nu prea mai are fundament fiscal în 2026, iar realitatea fiscală este cu totul alta”, a declarat Cosmin Ștefan Dumitrașcu, antreprenor și expert contabil.
Offshore-ul nu mai este o soluție simplă pentru reducerea taxelor
Pe fondul modificărilor fiscale recente, ideea mutării firmei într-o jurisdicție offshore, adică într-un stat sau teritoriu cu taxe reduse ori reguli fiscale mai permisive, unde compania este înregistrată fără ca activitatea economică să se desfășoare efectiv acolo, a revenit în discuțiile din mediul antreprenorial.
Specialiștii spun însă că realitatea fiscală actuală este diferită față de cea de acum un deceniu, iar autoritățile fiscale verifică tot mai atent unde se desfășoară activitatea economică reală, adică dacă există așa-numita substanță economică: angajați, un loc real de desfășurare a activității, decizii de management luate în acea jurisdicție și operațiuni efective, nu doar o adresă juridică.
În prezent, autoritățile fiscale din România și din Uniunea Europeană monitorizează tot mai atent substanța economică a companiilor și rezidența fiscală a administratorilor sau asociaților, în contextul aplicării regulilor anti-abuz și al schimbului automat de informații între state.
Structurile offshore pot fi contestate dacă activitatea efectivă este desfășurată în România, iar veniturile pot fi reîncadrate fiscal.
În cazul unui control, pot apărea impuneri suplimentare, penalități și dobânzi, dar și situații de dublă impozitare, adică impozitarea aceluiași venit în două state diferite, până la aplicarea mecanismelor legale de evitare a dublei impuneri.
Specialiștii atrag atenția că acest risc apare frecvent atât în cazul structurilor offshore fără activitate economică reală, cât și în situațiile de extindere internațională în care obligațiile fiscale din alte state nu sunt analizate corect încă din faza de planificare a afacerii.
În unele cazuri, consecințele pot include blocarea sau închiderea conturilor bancare și afectarea relațiilor comerciale.
„Am observat tot mai mult antreprenori care ajung în dificultate nu pentru că au vrut să încalce legea, ci pentru că au fost convinși că există soluții simple și universale. În realitate, orice decizie de acest tip trebuie analizată integrat, fiscal, juridic și financiar-contabil, altfel efectele ulterioare pot depăși cu mult economiile inițiale”, a mai arătat expertul contabil.
Specialiștii subliniază că mutarea într-o jurisdicție offshore este adesea confundată cu internaționalizarea reală a afacerii, care presupune activitate economică efectivă și obligații fiscale în mai multe state.
Internaționalizarea afacerilor aduce obligații fiscale suplimentare
Potrivit analizei transmise pentru Digi24.ro de Nadia Oanea, consultant fiscal, extinderea pe piețe externe trebuie analizată inclusiv din perspectiva costurilor fiscale, deoarece acestea pot influența direct profitabilitatea unei afaceri.
„Impozitele și taxele sunt un cost pentru business, iar ignorarea implicațiilor fiscale poate face diferența între profit și pierdere. Nerespectarea obligațiilor de conformare fiscală pe o piață nouă poate atrage nu doar impozite neprevăzute în buget, ci și sancțiuni care pot afecta profitabilitatea și reputația companiei”, arată consultantul fiscal.
Conceptul de sediu permanent este unul dintre cele mai frecvente riscuri ignorate.
De exemplu, contractarea unui agent de vânzări într-o altă țară sau existența unui loc fix de afaceri poate genera obligația companiei românești de a se înregistra fiscal în acel stat și de a plăti acolo impozit pe profit pentru o parte din veniturile realizate, chiar dacă firma nu are o societate separată înființată acolo.
În paralel, aceleași venituri sunt declarate și în România, fiind necesară aplicarea mecanismelor de evitare a dublei impuneri, în funcție de convențiile fiscale aplicabile.
În plus, pot apărea obligații suplimentare în zona TVA, inclusiv înregistrarea în scopuri de TVA într-un alt stat.
O altă formă frecventă de expansiune este achiziționarea unei companii existente într-o piață externă.
În acest caz, antreprenorii trebuie să analizeze diferența dintre achiziția de active și cumpărarea acțiunilor unei firme, deoarece în cazul achiziției acțiunilor pot fi preluate și riscurile fiscale din trecut ale societății.
Nadia Oanea subliniază că un proces de due diligence financiar, juridic și fiscal este esențial pentru identificarea unor eventuale obligații fiscale suplimentare care ar putea apărea ulterior tranzacției.
CITEȘTE ȘI: ANALIZĂ Regulă nouă în Codul fiscal: firmele nu mai pot deduce integral cheltuielile cu servicii plătite către firmele afiliate din străinătate
Prețurile de transfer și structurile de grup, tot mai atent verificate
Pentru grupurile de firme care operează în mai multe jurisdicții, stabilirea corectă a prețurilor de transfer devine esențială.
Autoritățile fiscale urmăresc ca tranzacțiile între companii afiliate să respecte principiul valorii de piață, pentru a preveni mutarea artificială a profiturilor în state cu impozitare mai redusă.
Nerespectarea acestor reguli poate duce la ajustări fiscale, litigii și riscuri de dublă impozitare.
Un alt risc major apare atunci când o companie înființată în străinătate este administrată efectiv din România.
În astfel de situații, societatea poate fi considerată rezidentă fiscal în România și obligată să plătească impozit pe profiturile mondiale.
În același timp, deplasările frecvente ale administratorilor sau mutarea acestora în alte state pot genera schimbarea rezidenței fiscale personale, cu implicații directe asupra obligațiilor fiscale ale acestora și, indirect, ale companiei.
Specialiștii sunt de părere că optimizarea fiscală rămâne un instrument legitim, însă doar atunci când este realizată prin planificare pe termen mediu și lung, respectarea legislației și corelarea deciziilor fiscale cu cele juridice și financiare.
În contextul actual, în care schimbul de informații între state este automatizat, soluțiile rapide promovate drept metode de reducere a taxelor pot deveni, în realitate, surse de risc fiscal major pentru antreprenori, într-un context în care autoritățile fiscale cooperează tot mai strâns la nivel european.
