Datorii în creștere. Statul vrea să se împrumute și mai mult de pe piețele externe

Statul vrea să se împrumute şi mai mult afară. Ministerul de Finanţe propune creşterea plafonului de îndatorare pe pieţele externe. Datoria creşte de fapt peste ce se estima.

Scenariul pentru care se pregătește Norvegia. Rusia ar putea invada țara ca să-și protejeze activele nucleare: „Atât le-a mai rămas”

Ultimatumul lui Donald Trump pentru Iran: „Fie vom ajunge la un acord, fie va trebui să luăm măsuri foarte dure”

Parlamentul European a aprobat un pachet de împrumut în valoare de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina

Proteste ample în Spania: mii de fermeri au ieșit cu tractoarele pe străzile din Madrid

Polițiști clujeni lăsați în frig de un cuib de barză. De ce nu-l pot strica pentru a folosi soba din clădire

„Va dura cam doi ani amânarea”. Ce spune Augustin Zegrean despre sesizarea CJUE în cazul pensiilor speciale

Spionul KGB acuzat că furniza Belarusului secretele României a fost adus la Curtea Supremă. Alexandru Bălan vrea să fie eliberat

Masacru în Canada: cel puțin nouă morți și zeci de răniți, atacatorul s-ar fi sinucis, după un atac armat la un liceu

Localitățile de lângă Dunăre, terorizate de șacali. Animalele s-au înmulțit alarmant și atacă noapte de noapte

Plafonul maxim de îndatorare va fi ridicat, astfel încât Finanţele să poată emite obligaţiuni de 8,25 de miliarde de euro sau echivalent, în acest an şi anul viitor. Deja Trezoreria a tras 3 miliarde în acest an, a mai anunţat una de 1,2 miliarde pentru acest an, ar mai rămâne 4 miliarde. Îţi vine să spui că vor reveni pentru 2020, dar nu poţi fi sigur. În discuţie e numai datorie nouă. Ce reprezintă refinanţarea e oricum prins deja în limitele stabilite. Scadenţele 2019-2020 sunt de 3,5 miliarde de euro.

Ministerul Finanţelor pregăteşte de fapt creşterea plafonului maxim de îndatorare de la 27 de miliarde de euro la 31 de miliarde. Limita aceea a fost stabilită în 2010 printr-o hotărâre. OK, poate suna a act administrativ, dar nu e aşa. S-a ajuns la plafon cu doi ani mai devreme. Asta arată că îndatorarea a fost mai rapidă decât s-a anticipat. Asta arată că ne-am amanetat viitorul copiilor mai repede.

S-ar putea totuşi ca ieşirile cu împrumuturi externe să fie de fapt forţată de condiţii. Datoria mare a statului, cu refinanţări serioase pe an şi un deficit mare, în buza lui 3% an de an, stoarce practic de resurse financiare piaţa internă. În plus, costurile de finanţare sunt ridicate. Dobânzile la împrumuturile statului sunt mari, pentru că statul prin politicile sale expansioniste în cheltuieli a indus acest efect. El a făcut-o, el o trage. Emisiunile de titluri de stat sunt mai mici decât în trecut, cu toate că nevoile sunt mai mari.

Şi atunci apare varianta externă. Care oricum nu e ieftină. Pe baza datelor comparative, analiştii arată că România se împrumută la costuri similare cu ale unor state care au două trepte de rating mai jos. Deja pe obligaţiuni denominate în euro, România este unul dintre cei mai mari emitenţi dintre pieţele emergente. Creşterea ponderii datoriei externe în total expune ţara mai mult.

Cu orice mişcare vedem cum, de fapt, tabloul se înrăutăţeşte. Ba aici, ba dincolo. Şi se adună picătură peste picătură. Degradarea nu apare brusc. Se conturează în timp. Însă la un moment dat dispare încrederea. Şi atunci se duce totul în cap.

Există o relaxare a oficialilor din această ţară când vine vorba de datorie - dom'le, e la 35% din PIB, limita prin Tratatul de la Maastricht e de 60%. Deci sa fim liniştiţi. Uită, însă, că am ajuns la asistenţă financiară internaţională grea acum 10 ani cu o datorie publică de doar 12% din PIB. Da, datoria publică a crescut cu 22% din PIB în doar 10 ani. Iar PIB-ul e mai mare cu vreo 50%. Putem fi relaxaţi legat de ce am moştenit, nu de ritmul de îndatorare al ultimilor ani. Ăla e canceros.

(comentariu Business Club)