Când banca centrală a Țărilor de Jos a confirmat săptămâna aceasta că a mutat tone din rezervele de aur ale țării din America de Nord, aceasta a declarat că această relocare o va face „mai bine pregătită pentru crize grave”, scrie BBC.
Aproximativ 86 de tone din totalul de circa 313 tone deținute în SUA și Canada au fost mutate la Londra „având în vedere tensiunile geopolitice în creștere”, a precizat banca, astfel încât aurul să fie „ușor accesibil pentru a fi utilizat într-o situație de criză”.
Era de așteptat să apară întrebări. De ce au făcut olandezii acest lucru? Se așteptau oare la un șoc economic major la orizont?
Se pare că nu, dar această mișcare a fost în mod clar un răspuns la starea instabilă și incertă în care se află lumea, războaiele comerciale și militare determinând țările să ia măsuri de precauție și să-și păstreze aurul mai aproape de casă.
La începutul acestui an, Franța a anunțat că și-a retras rezervele de aur din SUA și le-a adus pe teritoriul național. Între timp, Bundesbank din Germania a transferat peste 216 de tone de aur din depozitele din străinătate – 111 tone din New York și 105 tone din Paris – pe parcursul câtorva ani, proces finalizat în 2016.
Este o strategie care s-a mai aplicat și în trecut, în perioade de instabilitate globală. „Unele bănci centrale europene și-au mutat o parte din rezervele de aur la New York în timpul Războiului Rece”, au declarat analiștii de cercetare Lina Thomas și Daan Struyven de la Goldman Sachs.
Joseph Cavatoni, strateg senior de piață la World Gold Council, a declarat pentru BBC că, deși războaiele și tensiunile comerciale „au jucat un rol în unele dintre aceste decizii”, acestea nu s-au aflat „în fruntea listei” factorilor motivanți.
Inflația, ratele dobânzilor și simplul fapt de a deține aur într-un loc unde acesta poate fi tranzacționat rapid au jucat, de asemenea, un rol important.
„Nu am impresia că se apropie un dezastru iminent”, a spus Cavatoni, „dar ceea ce cred este că oamenii sunt din ce în ce mai bine informați cu privire la modul de gestionare a activelor lor de rezervă, la creșterea acestora și, de fapt, gândesc mai eficient cu privire la modul de a valorifica la maximum aceste active.”
De ce a fost aleasă Londra
De Nederlandsche Bank a declarat că aurul retras din SUA și Canada între martie și august anul acesta se află acum în seifurile Băncii Angliei.
„Ne așteptăm să nu fie niciodată nevoie să le folosim, dar trebuie să ne consolidăm reziliența și pregătirea”, a declarat guvernatorul băncii centrale olandeze, Olaf Sleijpen.
Londra a fost considerată cea mai bună alegere datorită poziției sale pe scena mondială ca centru comercial major. Dacă vrei să poți cumpăra sau vinde aur rapid în caz de criză, Londra este locul ideal, ceea ce face din Banca Angliei un loc popular de depozitare.
Banca este unul dintre cei mai mari custodi de aur din lume. Sub această instituție veche de 300 de ani din centrul Londrei se află aproximativ 400.000 de lingouri în valoare de peste 200 de miliarde de lire sterline.
Conform sondajelor din sector realizate de World Gold Council, Banca Angliei rămâne cea mai populară locație de depozitare, dar băncile centrale își diversifică din ce în ce mai mult locurile în care depozitează metalul prețios.
Locul în care se depozitează aurul țării respective este „o preocupare din ce în ce mai importantă pentru administratorii rezervelor”, potrivit lui Thomas și Struyven de la Goldman Sachs.
Cum este mutat aurul între continente
În lumea modernă, există multe modalități de a-ți muta comoara dintr-un loc în altul. Olandezii au vândut aproximativ 59 de tone la New York și apoi au cumpărat mai multe stocuri la Londra, ceea ce înseamnă că acea cantitate nu a trebuit să fie transportată peste Atlantic.
Însă peste 27 de tone au fost „transferate fizic” din SUA și Canada către orașul olandez Zeist. O cantitate similară a fost trimisă, de asemenea, de la Zeist la Londra.
Companiile care prestează astfel de servicii păstrează discreția cu privire la modul în care se desfășoară operațiunile, dar se poate spune fără îndoială că măsurile de securitate și planificarea sunt ample, pentru a evita riscul unui scenariu de genul filmului „The Italian Job” în viața reală.
Cavatoni, reprezentant al World Gold Council, a declarat că o abordare standard pentru mutarea stocurilor de aur constă în vânzarea mărfii într-un loc și cumpărarea ei în altul. „Să spunem că vreau să-mi am aurul în New York, dar îl am în Londra. L-aș putea vinde în Londra și cumpăra în New York, în aceeași zi, la aceeași oră, realizând efectiv un transfer contabil fără a fi nevoie să-l supun vreunei alte schimbări logistice.”
Există doar câteva companii selectate care se ocupă de transportul transfrontalier al aurului, una dintre acestea fiind Brink’s Global Services, care a declarat pentru BBC că a înregistrat în ultima perioadă o „creștere a cererii” din partea unor instituții precum băncile centrale.
„Incertitudinea geopolitică și economică sporită, alături de rolul tot mai important al aurului ca activ strategic de rezervă, par să contribuie la această tendință”, a afirmat Nader Antar, vicepreședinte executiv al Brink’s.
Băncile centrale cumpără tot mai mult aur
Motivul pentru care depozitarea aurului este un subiect atât de important pentru băncile centrale este faptul că acestea au achiziționat din ce în ce mai mult aur. Însă depozitarea acestuia la nivel național implică costuri, au afirmat Thomas și Struyven de la Goldman Sachs.
„Depozitarea la nivel național necesită investiții în securitate fizică, infrastructură de audit și asigurări; costuri care pot fi disproporționate pentru băncile centrale mai mici”, au spus aceștia.
În ultimii patru ani, băncile centrale au acumulat o medie anuală de 1.000 de tone de aur, o creștere semnificativă față de media de 500 de tone înregistrată în deceniul precedent, potrivit World Gold Council.
Această tendință datează încă de la criza financiară globală. Și se preconizează că aceasta va continua să crească în anul următor.
Aurul, la maxime istorice
Aurul a cunoscut o perioadă de glorie în ultimii ani. Prețul său a crescut vertiginos, atingând o serie de maxime istorice, depășind pragul de 5.000 de dolari pe uncie în ianuarie.
Există mai multe motive care stau la baza acestei creșteri a valorii, dar un factor major a fost poziția acestui metal prețios în psihicul uman ca așa-numit activ de refugiu, în care se investește în perioadele de turbulențe financiare și geopolitice cauzate de războaie comerciale și militare.
Inflația și ratele dobânzilor influențează, de asemenea, popularitatea aurului. Datorită rarității acestei mărfi și valorii care i s-a atribuit de-a lungul a mii de ani, aurul este oarecum rezistent la creșterea prețurilor și, prin urmare, este considerat o investiție bună.
„În ultima jumătate de secol, prețurile aurului au crescut mult mai rapid decât Indicele Prețurilor de Consum (IPC) – cel mai atent monitorizat indicator al inflației”, potrivit băncii de investiții Charles Schwab.
Deși prețul aurului a scăzut față de maximul istoric înregistrat la începutul acestui an, acesta se menține totuși la un nivel ridicat din punct de vedere istoric.
Potrivit cercetătorilor de la Goldman, se preconizează că prețul va crește la 4.900 de dolari (3.624 de lire sterline) pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, cu 300 de dolari mai mult decât în luna august.
Cererea de aur din partea băncilor centrale este unul dintre motivele principale pentru care prețurile sunt în creștere, potrivit lui Thomas și Struyven.
Editor : Ana Petrescu
