Asistăm la deglobalizare? Cât costă mutarea marilor companii din China
Blocajele de pe lanțurilor de aprovizionare, dependența prea mare de China în domenii-cheie, precum și formarea unor noi sfere de putere, toate acestea împing la deglobalizare. E un curent, chiar dincolo și de exagerările lui Donald Trump. Doar că nu e atât de simplu. Nu e ca și cum e făcută o valiză și gata, pe aici ți-e drumul! Există costuri, care pot da peste cap planurile companiilor. În aceste condiții, s-au făcut estimări legate de cheltuielile pe care le-ar aduce ieșirea din China. Iar costurile ar putea fi acceptabile.
Mutarea producției din China de către companiile din Statele Unite și Europa ar implica un cost de o mie de miliarde de dolari pentru o perioadă de cinci ani, estimează Bank of America într-un studiu dedicat acestei chestiuni.
Peste 80% din sectoarele economiei au cunoscut întreruperi pe lanțurile de aprovizionare în timpul pandemiei, mai grave sau mai ușoare, ceea ce a făcut ca trei sferturi dintre firme să se gândească la scurtarea lanțurilor pentru a-și securiza producția.
Studiul arată că și înainte de pandemie analiștii observau un trend de localizare, care devenea structural. Nu doar conflictul comercial cu Statele Unite a impus curentul, ci și faptul că actuala China nu mai este atât de ieftină din perspectiva forței de muncă.
Cum și-ar putea finanța companiile delocalizarea
Costul total de o mie de miliarde de dolari ar reduce semnficativ profitabilitatea, arată Bank of America. Nu este însă prohibitiv.
Industrii cu rate mari ale fluxurilor financiare, precum sănătate sau tehnologie, pot acoperi costurile din rezerve, pe când companiile din domenii cu marje ceva mai mici pot apela la creditare.
Și în același timp, pot profita de facilități fiscale, pentru că marile economii - Statele Unite, Japonia, Uniunea Europeană - promit facilități fiscale sau subvenții consistente pentru relocare.
Iar țările din Asia de Sud sunt și mai darnice, pentru că vor să atragă producție din China.
Forță de muncă mai scumpă
Una dintre marile temeri este că localizarea producției în economiile dezvoltate va atrage costuri de producție mari. NU investițiile necesare revenirii ar fi cele importante, ci forța de muncă mult mai scumpă.
Însă există avantajele date de automatizare în condițiile în care oricum există un deficit de personal calificat.
China caută soluții de rezervă
Localizarea funcționează însă și în sens invers, pe alte paliere. China vrea să internalizeze cât mai mult tehnologia, mai ales cea a procesoarelor, pentru a evita strangularea.
Sancțiunile impuse la diferite niveluri și perspectiva altora forțează Beijingul să-și reducă dependența de tehnologia occidentală. Chiar dacă cea proprie este totuși mult în urmă, a făcut o strategie de încurajare a celei autohtone.
Iar în centru este tehnologia de procesare Kunpeng, dezvoltată de Huawei. Este mult mai slabă, dar în același timp, comuniștii vor să fie pregătiți cât de cât în eventualitatea în care nu vor mai avea acces la procesoare Intel sau AMD.
Editare web: Luana Păvălucă
