Economiile din Est își epuizează resursele. Modelul pe care ar trebui să îl adopte
În regiunea noastră, după căderea comunismului, s-a pornit cu avantajul forţei de muncă ieftine pentru a atrage capitaluri străine, pentru că ţările nu aveau capacitatea financiară de a susţine creşterea. După câteva decenii, modelul nu mai merge. Veniturile au urcat destul, s-au recuperat decalaje, iar vechile avantaje nu mai există. Acum trebuie căutat un alt drum...dar care e acela?
Tranziţia de la producţia cu valoare adăugată mică la inovaţie tehnologică trebuie făcută repede, mai ales că economiile fostelor țări socialiste din estul Europei încep să observe că modelul economic adoptat timp de zeci de ani începe să-și arate limitele. În anii 90, aceste țări îi primeau cu brațele deschise pe investitorii occidentali aflați în căutare de mână de lucru ieftină.
Între timp, salariile au mai crescut, dar nivelul de pregătire a rămas cam același. În plus, diferenţialul faţă de ţările dezvoltate s-a îngustat. Cu trecerea timpului, economiile estice au reuşit să elimine ineficienţe moştenite din socialism, iar capitalurile şi forţa de muncă sunt folosite mult mai aproape de potenţial. Dezvoltarea până la un punct s-a făcut pe intrări de capitaluri străine şi îndatorare publică.
Din această perspectivă şi pe seama creşterii salariilor se ajunge la un punct în care trebuie dezvoltată formarea autohtonă de capital şi de resursă financiară.
Înainte de criză şi chiar şi în perioada următoare deranjului, economiile emergente din estul continentului au avut performanţe mai slabe decât suratele de pe alte continente aflate în acelaşi stadiu de dezvoltare, ceea ce indică foarte clar că potenţialul s-a diminuat.
Pentru a ridica perspectivele de creştere, e nevoie de identificarea unor noi căi. În regiune sunt încă sectoare nerestructurate, care, puse la punct pe criterii de eficienţă, pot aduce creşteri de productivitate şi ascensiunea economiei. Dar din raţiuni politice, e o fundătură, deoarece ar presupune măsuri dureroase şi nepopulare.
Infastructura ţărilor, deşi mult îmbunătăţită faţă de acum câteva decenii, încă este deficitară faţă de ce au la dispoziţie ţările dezvoltate.
Folosirea mult mai eficientă a fondurilor europene pentru finanţare poate să ofere pentru ani la rând o bază pentru creşterea PIB-ului potenţial.
O cale suplimentară vine din tehnologizarea muncii. Un studiul ZEW arată că productivitatea muncitorilor a crescut cu circa 15% după introducerea noilor soluţii de automatizare. România ar avea nevoie de peste 10.000 de roboţi pentru a rămâne competitivă în regiune. Şi asta în timp destul de scurt, în următorii ani.
Pe termen lung, dezvoltarea este asigurată de o economie cu valoare adăugată mare. Şi din această perspectivă, regiunea trebuie să copieze modelul chinez. Beijingul a reuşit să facă trecerea de la mărfuri ieftine produse cu forţă de muncă din abundenţă, la produse care înglobează tehnologie înaltă. Şi pentru a merge pe acest drum e nevoie de investiții majore în cercetare și educație.
Un studiu recent al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare arată că numărul de brevete raportat la populaţie, un indicator al inovaţiei, nu a crescut nici măcar cu 50% între 2002 şi 2015 în regiune. Prin comparaţie, în China a crescut cu 3 mii la sută, iar în Coreea de Sud cu peste 300%. Dacă nu se pune accent pe cercetare şi dezvoltare, statele est-europene vor rămâne doar o linie de asamblare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
