Remus Borza: România pierde anual bani cât pentru zece autostrăzi Pitești-Sibiu

România se chinuie de 19 ani, fără succes, să introducă la agenții economici casele de marcat cu jurnal electronic. Ultimul termen de aplicare a acestei măsuri este 1 iunie 2018, avertizează deputatul independent Remus Borza într-o analiză dedicată evaziunii fiscale din România.

Potrivit lui, România ocupă ultimul loc european din punct de vedere al ponderii veniturilor bugetare în PIB. Redăm analiza lui Remus Borza:

”Începând cu 1 iunie 2018, casele de marcat cu jurnal electronic vor deveni obligatorii pentru firmele mijlocii şi mari, cele mici urmând să se conformeze acestei obligaţii din 1 august 2018.

Guvernul stabilise termenele anul trecut, iar calendarul a fost menţinut şi de parlamentari, Camera Deputaţilor aprobând săptămâna trecută noile prevederi. Mai precis, firmele care folosesc astfel de aparate vor fi obligate să transmită Fiscului, lunar, anumite date, cum ar fi cele din bonul fiscal sau informații referitoare la pornirea/oprirea aparatului de marcat electronic fiscal.

Cu o largă majoritate, s-a votat în Camera Deputaților Legea 353, discutabilă din punctul meu de vedere. Nu face altceva decât să aprobe Ordonanța 20 din 30 octombrie 2017 a Guvernului Tudose, prin care se prorogă niște termene privind obligativitatea conectării caselor de marcat cu jurnale electronice la serverele ANAF. Vorbim de incapacitatea statului, a Ministerului de Finanțe, prin ANAF, de a colecta venituri la bugetul statului care să susțină, pe de o parte, investițiile și, pe de altă parte, creșterile de venituri salariale, pensii și ajutoare sociale.

Evaziune fiscală de dimensiuni apocaliptice

Din păcate, în România ultimilor ani, se colectează foarte puțin, suntem pe penultimul loc în Europa în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetare în PIB, sub 29%. Am stat ceva mai bine în 2014-2015, când la conducerea ANAF era Gelu Diaconu. Spre comparație, Bulgaria are o pondere a veniturilor bugetare în PIB de 35%, Ungaria, Polonia și Cehia peste 40%. Media la nivelul UE e de 44%. Nivelul scăzut de colectare a veniturilor bugetare este cauzat de incapacitatea ANAF de a crește colectarea și de evaziunea fiscală de dimensiuni apocaliptice. Avem o evaziune fiscală de 17 miliarde de euro anual, din care 9 miliarde de euro doar din TVA, vreo 3 miliarde de euro din produse accizabile (combustibili, alcool, tutun) și alte 2 miliarde de euro din comerțul cu produse agricole primare (cereale, fructe, legume). Autostrada Pitești – Sibiu costă 1,6 miliarde de euro, deci noi pierdem echivalentul a 10 autostrăzi Pitești – Sibiu anual.

Amânare peste amânare

Ordonanța 20/2017 amână prevederile și termenele unei ordonanțe mai vechi, 91/2014, din vremea Guvernului Ponta, care la rândul ei amâna punerea în aplicare a unei ordonanțe și mai vechi, 28/1999. La câteva luni după adoptarea ordonanței 91, Guvernul Ponta o amână un an, Guvernul Cioloș o mai amână și el încă doi ani, pentru ca Guvernul Tudose să o amâne și el un an. În realitate, se împlinesc anul acesta 19 ani de amânare a acestei măsuri. Sunt 19 ani de neputință a tuturor guvernelor României de a combate eficient acest flagel. Evaziunea fiscală, și nu corupția, este cea mai mare amenințare la adresa României.

Rostul acestor ordonanțe era ca fiecare societate să treacă de la casa de marcat cu rolă de hârtie la registre electronice, în etapa a doua urmând ca aceste case să fie conectate la serverele ANAF. Odată implementată această măsură, ANAF vedea, în timp real, trasabilitatea banilor datorați bugetului. Într-o atare situație, avea și pârghii eficiente de control și sancționare pentru a corija comportamentul fraudulos al unor contribuabili.

Multe societăți au imunitate judiciară și fiscală

Chiar și astăzi, sunt foarte multe societăți în România care au imunitate judiciară și fiscală. Indiferent ce ar face, nu pot fi trase la răspundere penală, nu pot fi controlate. Așa se explică nivelul ridicat al evaziunii și al externalizării profitului. Pentru a nu-i deranja pe cei cu protecție, ANAF-ul îi calcă în picioare tot pe contribuabilii onești. Anul trecut, de exemplu, fiecare inspector de la Antifraudă trebuia să dea amenzi în plus față de normă de 3,3 milioane de lei agenților economici, lăsând fără conținut legea prevenției care fusese adoptată de Parlament tot în cursul anului trecut.

În 2014, ANAF a contractat de la Banca Mondială un împrumut de 91 milioane de dolari pentru informatizare, digitalizare și creșterea capacității de stocare a serverelor. Evident că nu s-a făcut nimic până în prezent, ANAF cheltuind în schimb 15 milioane de dolari pe contracte de consultanță și studii de fezabilitate. Așa că nu trebuie să ne mire prezența unor afișe în sediile administrațiilor prin care suntem informați că formularele online se depun la ghișeu”.