Germanii se revoltă împotriva politicii banilor ieftini. Cum a şters relaxarea americană 620 de miliarde de dolari din câştigurile celor care îşi ţin banii în bănci
Chiar dacă nu o face la nivel oficial, cuvintele sunt grele în societatea germană, la nivelul cetăţeanului de rând, în privinţa politicii banilor ieftini. Nemţii au strâmbat din nas când a fost vorba de ajutorul financiar pentru Grecia sau Portugalia, considerând că plătesc ei pentru prostiile făcute de alţii. A fost doar parţial adevărat, pentru că e vorba de împrumuturi sau amânarea unor plăţi. Însă de când există politicile monetare foarte relaxate ale Băncii Centrale Europene, germanii au ajuns să plătească direct din buzunar. Sau, mai bine zis, din conturile de la bănci, pentru că pierd fizic bani, din cauza dobânzilor foarte mici.
Într-o ţară ca Germania, unde pentru omul de rând investiţiile pe bursă sunt asociate speculaţiilor, iar depozitul bancar este considerat ca un bine de natură morală, tăierile de dobânzi ale Băncii Centrale Europene chiar au devenit o problemă. Ţinutul banilor la bancă cu randamente sub rata inflaţiei înseamnă practic că omul pierde din valoarea banilor şi această realitate este privită ca un furt în toată regula. Cuvintele sunt dure - se vorbeşte de exproprierea celor care fac economii.
Formatorii de opinie consideră chiar că de fapt se face un transfer de avere de la clasa de mijloc către cei avuţi, care au bani mai ieftini pentru a investi în instrumente financiare.
Toate deciziile de tăiere de dobândă ale BCE au fost contestate de Germania, dar reprezentanţii Bundesbank nu s-au putut pune de-a curmezişul şi s-a trecut peste capul lor.
Menţinerea tiparniţei de bani în America la o viteză mare pentru un termen lung mai lung decât se anticipa a pus Banca Centrala Europeană într-o poziţie din care nu avea puterea să dea decât un singur răspuns. Iar acest răspuns afectează Germania deopotrivă la nivelul simplului cetăţean şi la cel al economiei mari.
Ţinutul banilor la bancă devine aşadar nerentabil, însă şi în sistemul financiar pot apărea mutaţii. Investitorii îşi redirecţionează capitalurile de la siguranţa Germaniei către ţări cu perspective de câştig mai mari, precum Spania sau Italia. Pentru nemţi contează mai puţin că prin dobânzi mai mici pot avea acces la creditarea mai ieftină sau exporturile lor devin şi mai competitive. Sau, în perspectivă, politicile actuale scutesc Berlinul de un alt eventual ajutor pentru o ţară cu probleme. Toate acestea devin note de subsol la ideea principală: cetăţeanul simte că agoniseala sa este periclitată.
În Statele Unite, politica monetară relaxată a şters în ultimii cinci ani 620 de miliarde dolari din câştigurile celor care ţin banii în bănci. Dobânzile foarte mici descurajează economisirea şi pot genera pe temen lung o problemă de lichiditate a băncilor, atunci când politica banilor ieftini se va termina.
Marea teamă este însă că acesta este doar începutul. BCE şi-a cam epuizat manevrele pe dobândă odată ce aceasta a ajuns la 0,25%, iar dacă nu se vede un rezultat în economie, atunci poate trece la alte măsuri, cum ar fi achiziţia de obligatiuni ale statelor cu probleme, pe modelul rezervei federale americane.
Economişti şi politicieni de diverse orientări atrag atenţia asupra riscurilor politicii banilor ieftini. Se acumulează masă pentru o bulă speculativă pe burse şi în acelasi timp sunt puse seminţele din care va răsări în timp inflaţie. Şi aceasta ar fi o a doua etapă când cetăţeanul de rând va plăti direct din buzunar, prin erodarea puterii sale de cumpărare.
Banca Centrală Europeană a fost făcuta după chipul şi asemănarea Bundesbankului german – să aibă grijă maximă la rata inflaţiei şi să ţină la respect guvernele neascultătoare. S-a ieşit din model, iar nemţii se simt furaţi. Dar deocamdată nu se ştie care este soluţia buna - cea germană, sau cea practicată acum de BCE, condusă de un italian.
Business Club
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
