Mărcile comuniste au devenit capitaliste. Dacia, Arctic și Farmec au rămas preferatele românilor
Dacia este poate cea mai de succes marcă românească, cu o istorie de 47 de ani. Astăzi, producătorul auto de la Mioveni este cel mai mare exportator român, cu vânzări de peste două miliarde de euro în afara ţării. Compania a reuşit performanţa să câştige şi în perioada de criză.
Înmatricularile de automobile noi au crescut cu peste 17% în prima jumătate de an, până la 141 de mii de maşini, pe o piaţă în scădere la nivel european.
Producătorul de electrocasnice Arctic este un alt brand care a rezistat în capitalism. Înfiinţată în 1968 la Găeşti, compania a avut anul trecut vânzări de aproape 200 de milioane de euro.
Cu toată abundenţa de dulciuri de import, batonul de ciocolată Rom continuă să fie preferat de români. Cu aceeaşi reţetă din 1964, producătorul Kandia Dulce a vândut anul trecut peste 28 de milioane de batoane Rom, dintre care o parte în străinătate.
Biscuiţii Eugenia sunt un alt brand al Epocii de Aur, cu o existenţă de peste 60 de ani. E drept, ultimul an a fost mai dificil, după ce Dobrogea Grup, compania care îi produce, a intrat în insolvenţă. Potrivit estimărilor, peste trei miliarde de Eugenii au ieşit până acum din cuptoarele fabricii din Constanţa.
Un alt brand longeviv este Farmec, cel mai mare producător de cosmetice din România, cu vânzări de peste 27 milioane de euro în 2012.
Pufuleții iau drumul Americii
Un român face afaceri de zeci de milioane de euro cu pufuleţii pe care îi vinde în peste 20 de ţări. De pe poarta fabricii sale pleacă zilnic 100 de tone de porumb transformat în pufuleţi uşori, ca nişte fulgi galbeni. Echipa Digi24 este prima care a filmat în cea mai mare fabrică de acest gen din ţară.
Faptul că porumbul românesc pleacă la export nu mai este o surpriză pentru nimeni. Dar atunci când lângă Ploieşti se fabrică pufuleţi care se vând la New York, atunci povestea devine mult mai interesantă
De la Băicoi, cargourile încărcate cu pufuleţi ajung în patru state americane, iar exportul reprezintă peste 30% din producţia fabricii. Adică, în fiecare lună, peste nouă milioane de pungi ajung în Europa şi America de Nord.
Puţine produse care erau celebre în perioada comunismului au rezistat şi după Revoluţie. Meritul este şi al oamenilor de afaceri care au crezut în alimentele pe care românii au apucat să le îndrăgească. Dacă Bill Gates a început afacerea Microsoft într-un garaj, pufuleţii româneşti care au cucerit America şi-au început povestea într-un beci.
„Fabrica era în subsolul casei mamei mele. Era casa părintească. Într-o cameră mică de 20 de metri pătraţi am început activitatea”, mărturisește Eliodor Apostolescu, directorul fabricii de pufuleți.
Elidor Apostolescu a cumpărat primul utilaj când avea 21 de ani, iar acum conduce afaceri de peste 20 de milioane de euro pe an.
„Aduceţi-vă aminte seminţele prăjite care atunci când eram noi copii se vindeau cu dopul de sticlă în cornet de hârtie şi acum s-au transformat într-o industrie. La fel şi pufuleţii, când am început noi erau ateliere mici de fabricaţie în genul patiseriei de la colţul străzii în care se produceau şi se ambalau manual producţii de 500-1.000 de pungi”, spune acesta.
Acum, totul s-a transformat într-o adevărată industrie.
Până ia formă de pufuleţi, fiecare particulă de mălai se transformă mai întâi într-o pastă, la temperatură de 180 de grade şi presiune foarte mare. Această pastă, în contact cu aerul, practic explodează, aşa cum se întâmplă şi cu afacerile acestei fabrici de pe poarta căreia pleacă în fiecare zi peste un milion de pungi de pufuleţi.
Dar nu sunt toate la fel, mai ales că pretenţiile clienţilor diferă.
„Dacă vorbim de ţări din vestul Europei, sau nord-vestul Europei, cei mai căutaţi sunt pufuleţii cu pastă de alune. Americanii îi preferă pe cei cu caşcaval”, explică Elidor Apostolescu.
Specialiștii în lactate, uleiuri și arome stabilesc în laborator rețetele pentru 40 de sortimente de pufuleți. Astfel, la mai bine de 50 de ani de când americanii au descoperit metoda de expandare a cerealelor, românii exportă peste ocean invenția transformată în desert.
Brandurile româneşti sunt mult mai apreciate peste hotare decât în ţară
Pufuleţii nu sunt singurul produs românesc care a făcut înconjurul lumii. Magiunul de Topoloveni sau cârnaţii de Pleşcoi sunt alte branduri tradiţionale care ne cresc valoarea în ochii străinilor în fiecare an. Sunt însă şi produse care se fabrică în România şi despre existenţa cărora cei de peste hotare ne-ar putea da lecţii întrucât străinii le ştiu mai bine decât noi.
O firmă din Paşcani, ridicată pe ruinele unei foste fabrici de blugi de pe vremea lui Ceauşescu produce centuri de siguranţă şi huse pentru scaunele auto de bebeluşi, pe care le vinde în 61 de ţări.
La Turda, există o fabrică de sticlă, care este principalul exportator de cupe de îngheţată din Europa, dar nu produce nimic pentru piaţa autohtonă. Un exemplu elocvent este şi cea mai mare fabrica de medicamente generice din România, Terapia, care are sediul la Cluj Napoca.
Poate cel mai celebru produs al ei este Faringoseptul, pe care îl exportă masiv în ţările din fostul bloc comunist. Altă ramură economică, al produs faimos: Cârnaţii de Pleşcoi, care nu lipsesc de pe masa românilor stabiliţi peste hotare. Nu în ultimul rând, vorbim de magiunul de Topoloveni, care este furnizorul casei regale a României.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
