Noul front al luptei dintre Rusia și SUA, în Europa
Europa devine cu paşi repezi câmpul de luptă al Rusiei şi al Statelor Unite în ceea ce priveşte exportul de gaze naturale. Rusia a fost pentru mult timp sursa dominantă şi furnizorul exclusiv al Europei, însă la final de 2017 Statele Unite i-au făcut o surpriză. După 60 de ani, America a devenit exportator net de gaze naturale iar piaţa vizată a fost cea europeană. 2018 s-a remarcat printr-o competiţie acerbă între cei doi exportatori, iar bătălia finală pentru Europa s-ar putea da anul acesta, fie în preţuri, fie în sancţiuni.
Exporturile americane de gaze în Europa au crescut cu 58% în prima jumătate a anului trecut.
Statele Unite s-ar putea să aibă de câştigat din această strategie, din moment ce Europa îşi doreşte să se desprindă de gazele ruseşti şi de toate implicaţiile geopolitice pe care le implică această dependenţă. Chiar la jumătatea anului trecut, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi preşedintele american Donald Trump au convenit să consolideze cooperarea strategică dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană în domeniul energiei. Tot atunci, Uniunea Europeană a dat asigurări că va importa mai mult gaz natural din Statele Unite.
Drept urmare, doar în octombrie anul trecut aproape un sfert din gazul natural lichefiat din Statele Unite a ajuns pe pieţele europene. O lună în care a fost înregistrat de altfel şi cel mai mare volum de export către Uniunea Europeană, aproape 600 de milioane de metri cubi.
Spre comparaţie, pe tot anul 2017, doar 10% din exporturile de gaz natural lichefiat din America au mers către piaţa europeană. Iar pentru 2020, Comisia Europeană se aşteaptă ca exporturile din Statele Unite către regiune să se dubleze.
Deşi ar putea părea că este o lovitură puternică pentru Rusia, ţara lui Putin este încă un mare obstacol în regiune pentru America. Rusia a fost şi anul trecut cel mai mare furnizor de gaze naturale către Uniunea Europeană. Peste 75% din exporturile de gaze naturale ale Rusiei au ajuns în statele membre. Rusia are un avantaj aici. Gazele ruseşti sunt livrate pe continent de către compania de stat Gazprom, prin intermediul conductelor, aşa că au parte de costuri de transport mai mici, de infrastructură, dar şi de ofertă comparativ mai bună decât cea a Statelor Unite.
Pe lângă conducta Nord Stream şi versiunea sa extinsă, Nord Stream 2, care leagă Rusia de Europa prin Marea Baltică, Gazprom construieşte în prezent şi conducta TurkStream pentru exportul de gaze din Rusia prin Marea Neagră către Turcia şi sud-estul Europei. Toate aceste proiecte au fost aspru criticate, în special de Statele Unite. Preşedintele american Donald Trump chiar acuza Germania, cel mai mare cumpărător străin de gaze ruseşti, că este prizoniera Rusiei. În plus, în noiembrie, SUA au avertizat că ar putea încerca să contracareze proiectul Nord Stream 2 cu sancțiuni suplimentare asupra companiilor implicate în proiect, dintre care cinci sunt din Uniunea Europeană.
Oficialii europeni şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la astfel de sancţiuni impuse de americani, însă nici relaţia cu Rusia nu este una chiar foarte prietenoasă, în ciuda dependenţei de gaze. Astfel, Europa devine un câmp de luptă fără să îşi dorească acest lucru. Iar Statele Unite ar putea câştiga. Asta numai în cazul în care se concentrează pe o diversitate a surselor de aprovizionare şi pe stabilitatea preţurilor pentru a deveni un exportator competitiv şi nu pe interesele geopolitice.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
