Amenințarea nucleară a Chinei și „catastrofa” ce planează asupra relației cu SUA. Cum va arăta cursa înarmării într-o lume tripolară

În ultimul deceniu, China a transformat treptat ordinea nucleară globală. Beijingul aproape că și-a triplat stocul de focoase nucleare din 2019 și până în prezent, potrivit estimărilor guvernului american, și nu dă semne că ar vrea să încetinească ritmul. Statele Unite se tem că lumea nucleară bipolară, în care cele mai multe arme nucleare erau controlate de Washington sau Moscova, este înlocuită de o lume tripolară mult mai instabilă.

China și-a extins capacitățile nucleare la sol, în aer și pe apă și infrastructura pentru cercetarea, dezvoltarea și asamblarea focoaselor nucleare. Oficialii americani au observat aceste schimbări și încearcă acum să întărească arsenalul nuclear al Statelor Unite în timp ce negociază cu Beijingul.

Washingtonul a refuzat să reînnoiască tratatul New Start pentru reducerea numărului de arme nucleare, pentru că nu a vrut să fie limitată de restricțiile prevăzute în acord cât timp China nu este și ea o semnatară a acordului.

În ciuda presiunii Statelor Unite, însă, China a refuzat mereu să ia parte la negocierile privind limitarea arsenalului nuclear. Beijingul crede că o capacitate de descurajare nucleară puternică va echilibra relația cu SUA, forțându-i pe oficialii americani să trateze China ca pe un egal al Americii. Astfel, americanii vor evita să conteste interesele fundamentale ale Beijingului, se arată într-o analiză Foreign Affairs.

Comportamentul recent al oficialilor americani pare să susțină această teorie, mai ales de când Donald Trump s-a întors la Casa Albă. Washingtonul a tratat cu mult mai multă prudență interesele principale ale Chinei, precum Taiwanul, și a dat semne clare că este interesat să creeze o relație bilaterală stabilă cu Beijingul prin acorduri comerciale.

În realitate, însă, respingerea negocierilor privind limitarea arsenalului nuclear și a transparenței nucleare subminează în mare parte stabilitatea lumii, chiar și din perspectiva Beijingului.

O astfel de atitudine alimentează neîncrederea Statelor Unite în privința cooperării cu China în domeniul securității, ceea ce va forța Washingtonul să își extindă propriile sale capacități nucleare și de apărare antirachetă.

Efectul de domino al cursei înarmării nucleare este greu de oprit

Cooperarea militară tot mai strânsă dintre China și Rusia, inclusiv în domeniul nuclear, amenință Europa, acolo unde mulți lideri cred că Beijingul facilitează agresiunea Moscovei.

Franța și Marea Britanie își reconstruiesc arsenalele lor nucleare, iar rezultatul este un peisaj internațional care se afundă tot mai mult în anarhie și care alimentează din nou perspectiva Chinei că cea mai bună cale de urmat este cea a înarmării nucleare fără limite.

Ieșirea din această spirală de securitate nu va fi o misiune simplă. China și Statele Unite reacționează la îngrijorările legate de riscul ca adversarul să fie primul care folosește armele nucleare într-un potențial conflict.

Dacă Beijingul și Washingtonul ar adopta politici mai transparente – spre exemplu, în privința capacităților nucleare cu rază scurtă de acțiune, care sunt cele mai relevante și periculoase în cazul unui conflict regional – ar putea reduce cele mai acute riscuri într-o competiție nucleară tot mai intensă, potrivit lui Tong Zhao, cercetător din partea institutului Carnegie Endowment for International Peace din Washington DC.

Intervențiile Statelor Unite în Venezuela și Iran i-au reamintit Beijingului că Washingtonul se implică în continuare în operațiuni de răsturnare a guvernelor autoritare, în ciuda mesajului neintervenționist pe care administrația Trump l-a transmis inițial.

Din punctul de vedere al multor strategi chinezi, intervenția Statelor Unite depinde și de slăbiciunea relativă a armatei adversarului. Astfel, Beijingul consideră că înarmarea este esențială pentru securitatea națională.

Politica „no first use” și planurile nucleare ascunse ale Chinei

Toți membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU își intensifică programul nuclear. Pe măsură ce Washingtonul abandonează tot mai multe elemente ale ordinii mondiale bazate pe reguli și își promovează interesele cu forța, alte țări vor deveni mai receptive la mesajul Beijingului conform căruia Statele Unite, și nu China, prezintă cel mai mare pericol la adresa stabilității globale.

Dacă tot mai multe puteri mici și mijlocii ajung să considere expansiunea puterii militare a Chinei drept o contrapondere necesară la hegemonia Statelor Unite, ele vor avea mai puține motive să îi ceară Beijingului să își limiteze ambițiile nucleare.

Analiștii din China se tem că Statele Unite ar putea apela la arsenalul său nuclear în cazul izbucnirii unui război pentru că puterea convențională a armatei americane devine tot mai slabă în comparație cu capacitățile non-nucleare ale Beijingului, în special în regiunea Asiei de Est.

De cealaltă parte, oficialii americani se tem că Beijingul va abandona politica „no first use” (NFU), prin care se angajează să nu fie prima care folosește armele nucleare într-un conflict.

Faptul că Beijingul încearcă mereu să își ascundă planurile nucleare nu face decât să amplifice și mai mult fricile Washingtonului. China își construiește un arsenal mare de rachete ce pot avea focoase convenționale și nucleare – racheta balistică DF-26, spre exemplu – și au o rază de acțiune ce acoperă aproape întreaga regiune Asia-Pacific.

Din acest motiv, oficialii americani se tem că Beijingul ar putea desfășura un test nuclear pe timp de război în scop demonstrativ sau chiar detona un dispozitiv nuclear la mare altitudine menit să genereze un câmp electromagnetic uriaș care ar scoate din funcțiune echipamentele militare fără să provoace victime în mod direct. China ar putea, astfel, să pretindă că nu a încălcat principiul NFU.

Editor : Raul Nețoiu