Anglia a vrut să aibă propriul Turn Eiffel, mai înalt și mai subțire. S-a ales, în schimb cu „ciotul Londrei”

Data actualizării: Data publicării:
turnul wembley in constuctie, imagine din 1907
Anglia a vrut să aibă propriul Turn Eiffel, mai înalt și mai subțire. S-a ales, în schimb cu „ciotul Londrei”. Foto: Profimedia

Undeva sub stadionului Wembley din Londra se află fundația a ceea ce trebuia să fie cea mai înaltă clădire a orașului. Inspirat de Turnul Eiffel din Paris, Marele Turn al Londrei ar fi trebuit să-l depășească în înălțime. Dar nu a trecut niciodată de prima etapă de construcție și a ajuns să fie cunoscut drept „ciotul Londrei”, relatează CNN.

Turnul neterminat a fost demolat în urmă cu aproape 120 de ani, lăsând în urmă un vis neîmplinit și fundații mari din beton care au fost redescoperite în 2002, când actualul stadion național al Angliei a fost construit.

Turnul a fost ideea lui Edward Watkin, un politician britanic și magnat feroviar, care a mai încercat – fără succes – să construiască și un tunel pe sub Canalul Mânecii, cu mai bine de 100 de ani înainte ca actualul Eurotunnel să fie construit.

„Watkin a fost un antreprenor înnăscut și i-au plăcut ideile mari – cu cât mai mari, cu atât mai bine”, spune Christopher Costelloe, expert în arhitectura victoriană și inspector al clădirilor istorice la organizația publică de patrimoniu Historic England.

„Cred că era atât de entuziasmat de ideile sale, încât le pornea înainte să se gândească dacă sunt practice sau viabile financiar”, a spus el.

Turnul Eiffel, care a fost deschis în 1889, a devenit rapid o atracție turistică populară, iar costurile de construcție au fost recuperate în câteva luni.

În același timp, Watkin căuta modalități de a atrage mai mulți pasageri pe calea ferată Metropolitană -- care mai târziu avea să devină linia Metropolitan a metroului londonez.

Calea ferată trecea prin Wembley, atunci un cătun rural la nord-vest de centrul Londrei, unde Watkin cumpărase teren pentru a crea un parc de distracții.

„Trebuia să fie Disneylandul acelei epoci sau succesorul parcurilor de agrement de la începutul secolului al XIX-lea, cum ar fi Battersea Park din Londra sau Tivoli Gardens din Copenhaga”, spune Costelloe.

Watkin a avut îndrăzneala să-i ceară lui Gustave Eiffel însuși să proiecteze turnul, dar inginerul francez a refuzat din motive patriotice. Planul său B a fost un concurs internațional de design, cu un premiu întâi de 500 de guinee, aproximativ 80.000 de dolari în banii de astăzi.

A primit 68 de propuneri, nu toate realiste.

„Propunerea câștigătoare a fost o versiune mai subțire a Turnului Eiffel. Foarte asemănătoare în profilul său general, dar structura era mai suplă”, spune Costelloe.

Cu înălțimea de 610 metri, era, de asemenea, cu aproximativ 53 de metri mai înalt decât omologul său parizian, care era cea mai înaltă clădire din lume la acea vreme.

Construcția a început în 1892, iar prima etapă, de aproximativ 45 de metri, a fost terminată trei ani mai târziu.

Wembley Park fusese deschis cu un an înainte și se bucura de un succes moderat, dar la turn mai era mult de muncă – și au intervenit problemele.

„Când au ajuns la prima etapă, a devenit clar că clădirea se dărâma. Nu atât de grav încât să nu o poată folosi, dar cu siguranță și-au dat seama că vor avea mari probleme dacă o vor continua să o ridice mai mult”, spune Costelloe.

Deși a fost deschis publicului și au fost instalate lifturi, turnul nu a avut succes.

„Una dintre principalele probleme a fost că Watkin a murit în 1901. El a fost forța motrice din spatele proiectului și, odată cu moartea sa, tot ce a mai rămas a fost un calcul rațional al costurilor și beneficiilor. Oamenii puteau să urce la prima etapă, dar nu era suficient de sus pentru a avea o panoramă asemănătoare cu cea din vârful Turnului Eiffel, iar zona înconjurătoare nu era deosebit de dezvoltată sau spectaculoasă. Pur și simplu nu au fost destui vizitatori care să plătească pentru terminarea turnului”, spune Costelloe.

La un an după moartea lui Watkin, turnul a fost închis din motive de siguranță. La scurt timp, a fost demolat cu dinamită. Zona Wembley, totuși, a continuat să înflorească, devenind o suburbie industrială și rezidențială a Londrei.

În 1923, pe fostul amplasament al turnului a fost ridicat un stadion, care mai târziu avea să fie cunoscut drept primul stadion Wembley. Demolarea acestuia pentru a face loc actualului stadion Wembley a scos la iveală fundațiile turnului, când au fost întreprinse lucrări de coborâre a nivelului noului teren.

Editor : M.B.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri