Asociația „Wings for Europe” nu seamănă deloc cu un club de pasionați de aeromodelism. De trei ani, voluntarii se reunesc în fiecare săptămână la Bruxelles pentru a asambla drone destinate armatei ucrainene. Locul este ținut secret: „Un singur detaliu ne-ar putea da de gol.” Printre ei se află belgieni, dar și refugiați, precum Helga, în vârstă de 22 de ani, care a fugit de bombardamente acum patru ani și care, astăzi, dorește să-și ajute familia, prietenii și țara cu un aparat de sudură și o șurubelniță. Un reportaj realizat de Het Laatste Nieuws face puțină lumină în legătură cu activitatea de acolo, scrie 7sur7.be.
Bartas Trakymas, fondatorul „Wings for Europe”, este un fost militar lituanian devenit consultant în strategie. După ce le-a dat întâlnire jurnaliștilor într-un parc din cartierul european al Bruxelles-ului, i-a condus până la un bloc de apartamente dărăpănat unde se adună echipele sale. Aceasta este doar una dintre adresele din Bruxelles unde „Wings for Europe” asamblează drone, iar toate trebuie să rămână confidențiale. În alte țări europene, atelierele unor grupuri similare au fost deja victime ale unor incendii criminale. Nu s-a dovedit niciodată că Rusia ar fi fost în spatele acestora, dar Bartas Trakymas preferă să nu-și asume niciun risc.
Instrucțiunea: să nu se facă nicio fotografie în care să apară clădirile vizibile de la ferestre. Se poate arăta doar sala de asamblare. „Un singur detaliu poate fi suficient pentru a ne localiza”, insistă Bartas Trakymas.
„Wings for Europe” reunește aproximativ 200 de voluntari, dintre care vreo zece sunt de origine ucraineană; ceilalți sunt belgieni sau expatriați din alte țări europene. „Dăm dovadă de cea mai mare prudență și efectuăm o verificare amănunțită a tuturor voluntarilor”, subliniază lituanianul. „Beneficiem, de asemenea, de sprijinul mai multor servicii de informații. Până acum, se pare că funcționează: nu am avut parte nici de sabotaj, nici de scurgeri de informații”, zâmbește el, recunoscând totuși că infiltrarea unui spion în organizație rămâne un risc foarte real.
Mai util decât a trimite șosete
Bartas Trakymas a fondat „Wings for Europe” împreună cu câțiva prieteni atunci când stocurile de arme pe care armata ucraineană se bazase timp de aproape un an s-au epuizat. Ucraina avea nevoie de drone, dar țările europene nu erau în măsură să le furnizeze în cantități suficiente, din lipsă a unei adevărate industrii de profil.
„Așa că am decis să le fabricăm noi înșine”, rezumă fostul militar. „Și nu o facem doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga Europă. Amenințarea este foarte reală. În opinia mea, este mai util decât să trimitem șosete”, spune el.
Bartas Trakymas nu a fost primul care a lansat o astfel de inițiativă. În Ucraina, mii de ingineri, pasionați de tehnologie și meșteri s-au apucat de treabă, accelerând considerabil evoluția dronelor militare. „Modelul pe care îl vom asambla astăzi se află deja la a 41-a versiune din octombrie 2025”, explică el. „Primim în permanență feedback de pe teren din Ucraina. Corectăm defectele, adaptăm aparatele la noile arme rusești, deoarece și la ei tehnologia evoluează neîncetat.”
Modelul în cauză este Interceptor, conceput în primul rând pentru a distruge dronele kamikaze rusești Shahed, utilizate în masă pentru a bombarda orașele ucrainene. Între cele două aparate, duelul este și unul economic: un aparat ieftin precum Shahed costă aproximativ 30.000 de euro, dar un Interceptor costă doar 1.000 de euro. Aparatul poate transporta până la 400 de grame de încărcătură explozivă, dar armamentul său este instalat în Ucraina, nu în Belgia. De asemenea, poate fi utilizat pentru misiuni logistice, de exemplu pentru a transporta medicamente către o poziție izolată de pe front.
Dronele sunt asamblate într-o încăpere decorată cu plase de camuflaj și cu steagurile Belgiei, Uniunii Europene și Ucrainei. Majoritatea componentelor modelului Interceptor sunt fabricate cu ajutorul imprimantelor 3D. Acestea sunt așezate pe o masă lungă, plină de șuruburi, aparate de sudură, coliere de strângere din plastic, șurubelnițe și clești de tăiat.
1.000 de drone pe an
În jurul acestei mese lucrează opt voluntari, dintre care jumătate sunt bărbați cu vârsta peste cincizeci de ani. Toți sunt instructori. Astăzi, ei învață să asambleze noul model Interceptor pentru a-i putea instrui ulterior pe membrii mai puțin experimentați. Odată ce se va atinge ritmul de producție, asociația speră să poată fabrica până la o mie de drone pe an.
În cadrul „Wings for Europe”, fiecare folosește un pseudonim; singura femeie prezentă a ales numele de Helga. În vârstă de 22 de ani, ea a fugit de bombardamente acum patru ani împreună cu fratele ei, cu doi ani mai mic decât ea.
În prima zi a războiului, o bombă a căzut lângă blocul în care locuia împreună cu părinții ei la Kiev. Familia s-a refugiat la bunici, în afara orașului, dar și acel cartier a fost bombardat în zilele următoare. Au pornit atunci spre vestul țării.
Prin Instagram, Helga a descoperit Lingua Fortuna, o ONG belgiană care oferă un nou cămin copiilor ucraineni. A decis să-și părăsească țara împreună cu fratele ei. Găzduită inițial de o familie din Valonia, ea locuiește astăzi la Bruxelles, unde urmează o specializare în Business and Technology la universitate. A descoperit „Wings for Europe” grație unui belgian de origine ucraineană și s-a simțit imediat ca acasă acolo.
„Am fost întotdeauna pasionată de electronică, dar când ești fată, rareori întâlnești persoane care împărtășesc acest interes. Aici m-am simțit imediat ca acasă. Și mi-a făcut enorm de bine să pot în sfârșit realiza ceva concret pentru țara mea, pentru prietenii mei și pentru familia mea.”
„Diavolul”
Helga asamblează rar o dronă completă. Ea sudează în principal componente și efectuează zborurile de testare destinate controlului calității. Dar astăzi, la fel ca ceilalți instructori, asamblează un Interceptor de la A la Z. Îi ia aproximativ opt ore, timp în care atmosfera este calmă și concentrată. Pasionații discută cu entuziasm despre calitatea anumitor cabluri, despre cea mai bună modalitate de a evita inhalarea fumului de sudură sau despre avantajele colierelor de strângere din plastic, dintre care 25 sunt folosite pentru asamblarea unui Interceptor.
Întregul proiect al modelului Interceptor este opera unui german de 26 de ani care a dedicat aproape 400 de ore de muncă acestui proiect și a parcurs cinci ore pe autostradă pentru a veni să-i asiste pe instructori la această primă asamblare, să le răspundă la întrebări și să rezolve eventualele probleme.
Tânărul este extrem de amabil, dar porecla lui este „Teufel” — „Diavolul” în germană. O datorează anilor de școală, când îi plăcea să-și pună la încercare profesorul de religie. Astăzi, încearcă mai ales să le complice viața rușilor.
Pare mai ales mândru că a transformat un mic hobby personal într-un proiect de o cu totul altă amploare.
„Unii ne reproșează că fabricăm arme”, explică Ludo, un fost militar în vârstă de 65 de ani, pasionat de electronică încă din copilărie. „Dar consider că ceea ce facem este profund pacifist. Contribuim la protejarea frontierelor Europei.”
Evident, toate acestea costă bani, iar finanțarea nu este ușor de obținut. „Am contactat toate marile companii belgiene care și-au manifestat public sprijinul față de Ucraina”, povestește Trakymas. „Doar una a răspuns favorabil: un comerciant de vinuri. Datorită lui, putem oferi o sticlă bună de vin celor care ne susțin sau ne dau o mână de ajutor. Dar continuăm să căutăm parteneri și finanțatori. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât dispare mai mult din actualitate, iar acest lucru este îngrijorător. Această luptă este astăzi la fel de importantă ca în prima zi. Cu cât vor fi mai mulți cei care vor alege tabăra luminii, cu atât va fi mai bine.”
Editor : M.C
