Premierul britanic Keir Starmer rămâne, deocamdată, la conducerea guvernului, în ciuda nepopularității tot mai accentuate și a presiunilor din propriul partid. Deși o contestare oficială pare puțin probabilă chiar și în cazul unor rezultate slabe la alegerile locale, tot mai mulți deputați laburiști consideră că plecarea sa este o chestiune de timp, pe fondul scandalurilor recente și al contextului internațional tensionat, inclusiv conflictul din Iran, scrie The Guardian.
„Pare incredibil că nu știa, dar în același timp este posibil”, a rezumat un parlamentar din rândul backbencherilor, referindu-se la insistențele Downing Street că premierul nu fusese informat că persoana propusă pentru funcția de ambasador la Washington nu a trecut verificările de securitate.
Unii deputați cred că acest scandal ar putea fi fatal pentru un premier care și-a construit imaginea de lider „impecabil”.
„Nu văd cum poate supraviețui acestei situații”, a spus unul dintre ei.
Aceasta rămâne însă o opinie minoritară. În ultimele săptămâni s-a conturat un consens în interiorul Partidului Laburist că rezultate slabe la alegerile din 7 mai nu vor duce automat la plecarea premierului, din mai multe motive.
Unul dintre ele este contextul internațional: schimbarea liderului în timpul unui conflict nu transmite stabilitate. De la începutul atacurilor americano-israeliene asupra Iranului, Marea Britanie este implicată indirect și se pregătește pentru eventuale consecințe economice.
Un alt moment important a fost apelul liderului laburist scoțian Anas Sarwar, care i-a cerut lui Starmer să demisioneze. Deși nu a avut urmări, episodul a oferit parlamentarilor o perspectivă asupra riscurilor unei revolte interne, pe modelul conservatorilor.
În același timp, niciunul dintre potențialii rivali – precum ministrul Sănătății Wes Streeting sau fosta lideră adjunctă Angela Rayner – nu pare pregătit să acționeze, iar primarul din Manchester, Andy Burnham, nu este parlamentar.
Nemulțumirea rămâne însă puternică în interiorul partidului. Mai mulți deputați critică modul în care Starmer și echipa sa gestionează crizele, acuzând o tendință de a transfera vina către alții, inclusiv către oficiali din Ministerul de Externe.
Un parlamentar l-a descris pe Starmer drept „aproape ca un personaj negativ din Bond – reușește mereu să scape înainte de explozie, dar rămâne fără oameni pe care să-i sacrifice”.
În același timp, există tot mai puțină încredere că anunțurile rapide privind anchete interne sau promisiunile de explicații în Parlament vor reuși să calmeze tensiunile.
Deși o contestare imediată pare improbabilă, tot mai mulți deputați încep să se gândească la momentul în care situația va deveni inevitabilă. Momentul depinde în mare măsură de evoluțiile externe, în special din Orientul Mijlociu.
Dacă războiul se va încheia rapid, fără efecte economice majore, un posibil punct de cotitură ar putea fi conferința anuală a Partidului Laburist din septembrie. Alternativ, un nou rezultat electoral slab sau chiar un scandal aparent minor ar putea declanșa o revoltă internă, similară celei care a dus la plecarea lui Boris Johnson.
Datele recente de sondaj arată o scădere accentuată a popularității partidului. Potrivit YouGov, laburiștii sunt pe locul patru, cu 17%, iar aproape trei sferturi dintre alegători consideră că Starmer are o performanță slabă ca prim-ministru.
„Nu există prea multă susținere pentru noi în rândul alegătorilor, și cu atât mai puțin pentru premier”, a declarat un deputat, adăugând că situația depășește cu mult obișnuitele scăderi de popularitate din timpul mandatului.
Editor : Ș.A.
