Dacă liderul nord-coreean Kim Jong-un se va întâlni cu președintele american Donald Trump la sfârșitul acestui an, una dintre cele mai importante decizii ar putea fi cine îl însoțește - mai ales dacă, așa cum pare probabil, este vorba de fiica sa, Kim Ju-ae, notează Foreign Policy.
Ju-ae, despre care se crede că are în jur de 13 ani, a devenit o prezență familiară încă de la prima sa apariție publică în presa de stat, la lansarea unei rachete în noiembrie 2022. De atunci, ea a apărut la parade militare, teste de arme, evenimente culturale și întâlniri cu vizitatori străini. În septembrie 2025, Kim a dus-o la Beijing - prima sa călătorie în străinătate confirmată public - unde a participat la parada militară a Chinei și s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping și cu președintele rus Vladimir Putin. Deși Ju-ae a rămas la Ambasada Coreei de Nord în timp ce Kim a participat la principalele evenimente diplomatice, prezența ei a contribuit la consolidarea poziției sale de probabilă succesoare a lui Kim.
Trump a declarat în august că se așteaptă să se întâlnească cu Kim la sfârșitul acestui an, în timp ce serviciile secrete sud-coreene au evaluat că un summit SUA-Coreea de Nord ar putea deveni posibil în orice moment. Având în vedere că Washingtonul încă solicită public denuclearizarea, iar Phenianul respinge această posibilitate, reluarea discuțiilor ar testa dacă cele două părți pot negocia limite pentru arsenalul Coreei de Nord, fără a conveni asupra dezmembrării sale finale.
O întâlnire cu Trump i-ar oferi lui Kim o altă șansă de a-și prezenta fiica pe scena mondială, asociindu-l pe potențialul său moștenitor cu prestigiul unei relații directe cu un președinte american. De asemenea, i-ar permite să prezinte Coreea de Nord ca pe un stat înarmat cu arme nucleare, cu al cărui lider Washingtonul trebuie să discute. Chiar și fără un progres, summitul l-ar putea ajuta pe Kim să normalizeze atât statutul nuclear al țării sale, cât și perspectiva unei a patra generații de guvernare familială.
Trump și Kim s-au întâlnit de trei ori: la Singapore în 2018, la Hanoi în 2019 și la granița intercoreeană la sfârșitul acelui an. Majoritatea discuțiilor privind un posibil al patrulea summit s-au concentrat asupra a ceea ce ar putea căuta Kim la masa negocierilor - ridicarea sancțiunilor, restricții asupra exercițiilor militare SUA-Coreea de Sud sau acceptarea deținerii continue de arme nucleare de către Coreea de Nord. Însă Kim nu are nevoie de un acord major pentru ca întâlnirea în sine să fie utilă. Pentru Phenian, simbolismul este esențial pentru diplomația summitului.
Summitul de la Singapore l-a transformat pe Kim în primul lider nord-coreean care s-a întâlnit cu un președinte american în exercițiu. În anul următor, Trump a devenit primul președinte american care a pășit pe teritoriul nord-coreean. Niciuna dintre întâlniri nu a rezolvat disputa nucleară, iar Hanoi s-a încheiat fără niciun acord. Însă imaginile au fost neprețuite pentru Kim: liderul unui stat sancționat și izolat stând aparent ca un egal alături de președintele Statelor Unite.
Asta ar putea conta și mai mult acum. Phenianul insistă că nu va renunța la armele sale nucleare. În iunie, Ministerul său de Externe a numit denuclearizarea o „chestiune finalizată ireversibil”. Statele Unite nu au acceptat pretenția Coreei de Nord la statutul de stat deținător de arme nucleare; administrația Trump continuă să sprijine denuclearizarea completă. Însă Trump a numit în repetate rânduri Coreea de Nord o „putere nucleară” și, în august, a vorbit pe un ton neutru despre faptul că Kim deține arme nucleare.
Această prăpastie dintre politica oficială a SUA și realitatea politică creează o oportunitate pentru Coreea de Nord. Dacă Trump se așază la masă cu Kim în timp ce Phenianul refuză să discute despre renunțarea la arsenalul său, distincția dintre recunoașterea Coreei de Nord ca stat nuclear și negocierea cu aceasta ar putea începe să se estompeze. Întrebarea practică ar deveni mai puțin legată de momentul în care Coreea de Nord își va preda armele și mai mult de ce se poate negocia în timp ce le păstrează: testarea rachetelor, producția de materiale fisile, sancțiuni, exerciții militare sau gestionarea crizelor.
Asta este mult mai apropiată de relația pe care Kim și-o dorește. Ani de zile, Phenianul a încercat să-și transforme arsenalul nuclear dintr-o problemă pe care lumea exterioară se așteaptă să o elimine într-un fapt strategic pe care trebuie să-l gestioneze. Un summit prezidențial ar putea promova acest obiectiv chiar dacă Washingtonul nu va recunoaște niciodată în mod oficial acest lucru.
Kim ar demonstra din nou că poate interacționa direct cu un președinte american, oferindu-i influență atât pe plan intern, cât și internațional. Trump a subliniat de mult timp relația sa personală cu Kim, inclusiv cel mai recent în august. Această diplomație de la lider la lider se potrivește Phenianului: în timp ce discuțiile la nivel de lucru revin rapid la verificare, sancțiuni, rachete și secvențiere, summiturile mută atenția către relația dintre cei doi lideri.
Aici devine importantă Ju-ae. Dacă Kim își aduce fiica la un viitor summit, ar putea folosi întâlnirea pentru a face o afirmație diferită despre perpetuitatea regimului său dinastic.
Există încă o incertitudine considerabilă cu privire la viitorul lui Ju-ae, deoarece Coreea de Nord nu a confirmat public alegerea sa ca succesoare a lui Kim, iar ea este încă o adolescentă. Cu toate acestea, la fel ca în regimurile dinastice din trecut, chiar și un copil poate fi implicat în jocurile de putere ale curții. Cu toate acestea, se știu puține lucruri publice despre ceilalți copii ai lui Kim, iar dacă o femeie ar putea conduce în cele din urmă unul dintre cele mai patriarhale sisteme politice din lume rămâne o întrebare deschisă.
În ceea ce privește potențialii rivali, serviciile secrete sud-coreene încă investighează dacă Kim are un fiu mai mare, dar au evaluat că, chiar dacă ar exista un băiat ipotetic, acesta nu este poziționat pentru a reuși. Zvonuri de succesiune au apărut și în jurul puternicei surori a lui Kim, Kim Yo-jong, dar nu există dovezi care să sugereze că ar contesta-o pe Ju-ae.
În ciuda incertitudinii, este din ce în ce mai dificil să respingem rolul public al lui Ju-ae ca fiind incidental, mai ales că este primul copil al unui lider nord-coreean care însoțește deschis un părinte într-o vizită oficială în străinătate de când Kim Jong-il a călătorit cu Kim Il-sung în Indonezia în 1965.
Faptul că Ju-ae a fost prezentată sosind la Beijing împreună cu tatăl ei, dar ținută departe de evenimentele publice majore, a făcut ca această călătorie să pară mai puțin un debut diplomatic și mai mult o repetiție. Ju-ae a trecut un prag însoțindu-și tatăl în străinătate, fără a fi plasată direct lângă Xi sau Putin. Un summit cu Trump ar putea oferi următorul pas. Cu o astfel de ocazie, Ju-ae nu ar trebui să stea la masa negocierilor; vizibilitatea în sine ar fi suficientă pentru a-i demonstra valoarea politică. Ar putea să îl însoțească pe Kim la sosire, să apară la o recepție sau să se întâlnească pe scurt cu Trump înainte ca liderii să înceapă discuțiile.
Pentru Phenian, fotografia – Kim Jong-un alături de fiica sa în timp ce aceasta este prezentată președintelui Statelor Unite – ar putea fi esențială, în timp ce pentru Trump, prezentarea ar putea însemna puțin mai mult decât o curtoazie față de copilul unui lider străin. Propaganda nord-coreeană, însă, ar putea spune o poveste diferită, încadrând un salut politicos ca o recunoaștere a importanței politice din partea unuia dintre cei mai puternici lideri ai lumii. Organizațiile internaționale de știri ar identifica-o pe Ju-ae, i-ar analiza aspectul și ar dezbate dacă reprezintă un alt pas către succesiune. Milioane de oameni care știu puține despre politica internă nord-coreeană i-ar afla numele.
Acasă, filmările ar putea-o plasa pe fiica lui Kim în centrul discursului regimului conform căruia Washingtonul respectă și acceptă puterea nucleară a Phenianului. De asemenea, ar ajuta civilii, oficialii de partid și militarii să se obișnuiască să o vadă pe Ju-ae ca pe o potențială viitoare lideră.
Nimic din toate acestea nu ar necesita ca Washingtonul să spună un cuvânt despre succesiune, iar exact această ambiguitate ar face momentul util pentru Kim. În Coreea de Nord, succesiunea necesită sprijinul elitei și controlul asupra partidului, armatei și aparatului de securitate. Vizibilitatea, experiența și legitimitatea simbolică ajută la pregătirea fundației pentru această autoritate.
Kim cunoaște riscurile amânării acestui proces prea târziu - propria sa ascensiune publică a trebuit accelerată după ce starea de sănătate a lui Kim Jong-il s-a deteriorat, lăsându-i doar o scurtă perioadă de pregătire înainte de moartea tatălui său în 2011. Expunerea timpurie a lui Ju-ae sugerează o abordare publică mai graduală, mai ales având în vedere că Kim este încă relativ tânăr și deține controlul ferm. Kim are suficient timp să-și familiarizeze fiica cu instituțiile și relațiile de care depinde regimul.
O întâlnire cu un președinte american i-ar oferi lui Ju-ae expunere la cel mai important adversar al Coreei de Nord și, mai important, ar conecta cele două mari proiecte politice ale lui Kim: statul nuclear pe care și-l construiește cu timpul în care a domnit și păstrarea domniei familiei Kim. Aducând-o pe Ju-ae în scenă, Kim ar sugera că ordinea politică construită în jurul acestor arme îi va supraviețui.
Un al patrulea summit Trump-Kim ar putea arăta, așadar, foarte diferit de cele trei anterioare, evidențiind realitățile unei Corei de Nord dinastice, înarmate nuclear, cu care Washingtonul este rugat să trăiască.
Prin urmare, Statele Unite ar trebui să judece un viitor summit mai mult decât după acordul care va ieși din sala de negocieri. Trump ar putea să o considere pur și simplu pe Ju-ae ca pe copilul lui Kim; Kim ar putea spera că restul lumii va vedea cine va fi următorul lider.
Editor : Ș.R.
