Cum a reușit Iranul să dezvolte una dintre cele mai eficiente arme ale războiului modern folosind tehnologia unei țări inamice

Drona kamikaze Shahed-136 dezvoltată de Iran a redefinit felul în care sunt purtate războaiele în secolul XXI, devenind o armă cu care chiar și o armată care este mult inferioară inamicului poate să păcălească sau să copleșească cele mai moderne sisteme de apărare antiaeriană bazate pe tehnologii mult mai scumpe și complexe.

O dronă Shahed-136 costa inițial între 20.000 și 50.000 de dolari, însă unele variante pot fi produse acum cu doar 7.000 de dolari. Ele au schimbat doctrina militară tradițională. În loc să atace mereu cu rachete de milioane de dolari, Rusia folosește de multe ori copii ale dronelor iraniene pentru a lovi ținte din Ucraina.

Chiar și Statele Unite fac eforturi mari acum pentru a dezvolta propria lor dronă de atac ieftină, folosindu-se de lecțiile învățate în timpul războiului contra Iranului.

Drona Shahed este eficientă tocmai pentru că nu este sofisticată din punct de vedere tehnologic, a explicat Akram Kharief, autorul cărții „În umbra Shahed-ului”.

Din moment ce sunt mult mai ieftine și ușor de produs în masă decât sistemele folosite pentru a le doborî, dronele Shahed „sunt ideale pentru saturarea și epuizarea apărării aeriene, în timp ce fiecare interceptare consumă un activ defensiv mult mai scump”, a spus Kharief pentru Newsweek.

„Shahed-ul le-a dat unor state precum Rusia și Iran un mod ieftin de a le impune costuri disproporționate adversarilor”, a spus Kharief. În acest fel, inamicii lor sunt „forțați să risipească interceptoare scumpe pe drone low-cost, în timp ce acestea provoacă un impact psihologic constant asupra populației civile”.

Dezvoltarea dronei Shahed nu ar fi fost posibilă fără influența unor țări străine

Cu toate că iranienii i-au ironizat pe americani pentru încercările lor de a copia drona Shahed, nici sistemul iranian nu ar fi fost posibil fără influența unor țări străine.

În ultima parte a Războiului Rece, când NATO căuta o soluție ieftină pentru a neutraliza apărarea sovietică în cazul unei confruntări directe, unul dintre răspunsuri a venit sub forma proiectului „Drohne Anti-Radar (DAR)”, dezvoltat în anii ‘80 în Germania de Vest de compania Dornier cu sprijinul americanilor.

Prototipul DAR seamănă foarte mult cu Shahed-ul modern și a fost conceput ca o dronă de atac kamikaze capabilă să rămână în spațiul aerian inamic până la detectarea sistemelor radar pe care trebuie să le distrugă.

Sistemul nu a fost folosit niciodată în timpul unei operațiuni militare, însă designul său a fost adaptat de industria de apărare din Israel, care a dezvoltat apoi dronele Harpy folosite și în prezent.

Nu se știe sigur cum a ajuns această tehnologie în Iran, dar Fabian Hinz, un expert în sisteme de război, a spus că prima dronă iraniană asemănătoare cu Harpy a fost Shahed-131.

„În locul detectorului de radiații, au pus un sistem de navigare prin satelit – deci, practic, GPS, GLONASS, BeiDou, aceste sisteme – astfel încât sistemul să funcționeze ca o rachetă de croazieră ieftină”, a explicat Hinz. „Introduci doar coordonatele țintei și apoi lovești ținta.”

„Racheta de croazieră a săracului”

Inginerii iranieni din industria aviatică au dezvoltat un motor mai puternic ca să mărească raza de acțiune, iar drona a devenit Shahed-136.

Profesorul Ali Bagheri Dolatabadi de la Universitatea Yasouj din Teheran crede că Iranul a obținut modele de drone Harpy din Siria, acolo unde Israelul a lansat mai multe atacuri cu aceste arme. Iranul le-a modificat și modernizat, primele sale drone Shahed fiind dezvăluite în 2021.

Shahed-136 este produs de Corporația Iraniană a Industriilor de Producție a Avioanelor (HESA). Prima fabrică a acestei corporații deținute de stat a fost construită de compania americană Textron înainte de Revoluția Islamică din 1979.

Hinz a descris drona drept „racheta de croazieră a săracului”, capabilă să lovească ținte aflate la o distanță de până la 2.000 de kilometri.

Motivul pentru care Iranul a fost țara care a reușit să dezvolte o astfel de armă, și nu alte țări mult mai mari și mai bogate, are legătură cu provocările cu care Teheranul s-a confruntat pe câmpul de luptă.

În anii ‘80, Iranul s-a găsit în situația în care nu mai putea păstra infrastructura militară existentă, care era construită pe modelul platformelor scumpe din SUA, din cauza sancțiunilor și a pierderii capitalului uman, a explicat Steven Feldstein, fost oficial al Departamentului de Stat din SUA.

În același timp, Iranul „purta un război brutal contra Irakului care necesita ca regimul să vină cu soluții pentru contracararea adversarului”, a mai spus Feldstein.

Programul de drone și rachete balistice al Iranului

Aceste condiții au forțat Iranul să dezvolte propriul său program de drone și rachete balistice care se baza pe experimentare, alternative ieftine și designuri iterative și adaptative, potrivit lui Feldstein.

La mijlocul anilor ‘80, Iranul a dezvoltat prima dronă Mohajer, iar anul următor a produs varianta inițială a dronei Ababil (drone de recunoaștere). Investițiile Teheranului în dezvoltarea dronelor au produs cele mai importante rezultate în următoarele decenii.

Nu se știe sigur când au început să fie folosite dronele Shahed-136, însă astfel de modele existau deja în arsenalul aliaților Teheranului, precum rebelii Houthi din Yemen, încă de la finalul anilor ‘2010 și începutul anilor ‘2020.

Sistemul Shahed a fost cel mai probabil implicat în atacul mortal din iulie 2021 asupra petrolierului MT Mercer Street și, poate, chiar și în cele două atacuri din 2019 asupra unor instalații petroliere ale Arabiei Saudite. Iranul a negat faptul că ar fi fost implicat în acele atacuri.

Dronele Shahed au ajuns apoi în arsenalul altor miliții susținute de Iran care au atacat trupele americane din Siria în 2022. În același an, arma a devenit cunoscută în toată lumea după ce Rusia a început să o folosească în războiul contra Ucrainei.

De atunci, versiunea dronei Shahed dezvoltată de Rusia – Geran – a pătruns de mai multe ori pe teritoriul unor țări NATO învecinate cu Ucraina.

Atacurile cu drone iraniene au contribuit și la decizia lui Trump de a negocia un armistițiu

Înainte să înceapă să își producă singură drone de tip Shahed, Rusia a primit 2.400 de astfel de drone din Iran. Între timp, Teheranul a testat și versiuni mai avansate de Shahed, pe care le-a lansat împotriva Statelor Unite și Israelului în timpul războiului de 12 zile din iunie 2025.

Ceea ce face ca drona Shahed să fie atât de eficientă este faptul că îmbină un grad semnificativ de putere de distrugere și precizie cu avantajele extrem de mari privind costul de producție, a explicat Feldstein.

Drona Shahed pare să fi jucat un rol foarte important în decizia Statelor Unite de a căuta să ajungă la un armistițiu, după ce Iranul a lansat mii de drone înspre Israel, statele arabe aliate cu SUA și navele ale căror echipaje au îndrăznit să traverseze Strâmtoarea Ormuz.

Dronele de tip Shahed sunt folosite tot mai des în valurile de atacuri coordonate menite să copleșească sistemele de apărare antiaeriană prin volumul mare de unități folosite, a spus și James Patton Rogers, director executiv al Institutului de Politici Tehnologice Brooks din cadrul Universității Cornell din SUA.

„De aceea, drona Shahed a devenit atât de influentă”, a mai spus Rogers. „A arătat că nu ai mereu nevoie de arme extrem de sofisticate ca să obții un efect strategic – uneori, cantitatea mare combinată cu tacticile potrivite sunt suficiente.”

Editor : Raul Nețoiu