Cum au ajuns SUA să își epuizeze stocurile de arme în războiul contra unui adversar care cheltuie de 100 de ori mai puțin pe apărare

Armistițiul fragil dintre SUA și Iran a venit într-un moment oportun pentru Washington – mai multe rapoarte indică faptul că armata americană și-a epuizat unele stocuri de armament. Dar, cum se poate ca armata Statelor Unite să rămână fără arme într-un conflict contra unei țări izolate care nu cheltuie nici 1% din bugetul anual de aproape 1 trilion de dolari al adversarului său?

Evaluarea stocurilor de armament ale Statelor Unite oferă o imagine mai clară despre obstacolele pe care americanii le vor întâmpina în viitoare conflicte, dar și despre lecțiile pe care țări precum Rusia și China le-ar putea învăța din felul în care s-a desfășurat războiul din Iran, se arată într-o analiză publicată în The Conversation.

În operațiunea „Epic Fury”, armata americană a folosit o cantitate mare de arme și alte active militare într-un timp foarte scurt. Analiștii militari spun că stocurile de rachete Tomahawk, rachete sol-sol și rachete interceptoare folosite de sistemele de apărare antiaeriană ale Statelor Unite sunt aproape epuizate.

După o lună de război, SUA au folosit peste 850 de rachete Tomahawk - rachete de croazieră lansate de la sol sau de pe mare cu o rază de acțiune de 2.400 de kilometri.

A fost nevoie de ani de zile pentru ca America să își construiască arsenalul de rachete. Anul trecut, SUA au alocat bani pentru 57 de rachete Tomahawk și a primit doar 22 dintre acestea.

Din anii ‘80 și până acum, Statele Unite au produs aproximativ 9.000 de rachete Tomahawk, iar peste 30% din stocul actual a fost epuizat doar în operațiunile lansate contra Iranului.

SUA au folosit între 50% și 80% din întreg stocul de interceptoare THAAD în războiul contra Iranului

Statele Unite au folosit două tipuri de rachete sol-sol într-un ritm imposibil de susținut, dacă războiul din Iran s-ar relua cu aceeași intensitate ca înainte de armistițiu.

Aceste rachete au o rază de acțiune de 320-400 de kilometri și sunt folosite pentru a lovi cu precizie ținte militare precum sisteme de apărare antiaeriană sau trupe inamice.

Rachetele interceptoare folosite de sistemele Patriot și THAAD protejează bazele militare, infrastructura și trupele americane. SUA au opt sisteme THAAD; din cauza stocurilor limitate de muniție, armata americană a fost nevoită să trimită rachete din Coreea de Sud pentru a fi folosite de sistemele desfășurate în Orientul Mijlociu.

Sistemele THAAD lansează rachete fără încărcătură explozivă, bazându-se doar pe energia lor cinetică pentru a distruge rachetele inamice. SUA au folosit între 50% și 80% din întreg stocul de interceptoare THAAD în războiul contra Iranului, potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale.

Epuizarea rapidă a acestor resurse a forțat Statele Unite să aducă rachete din alte regiuni ale lumii până când armata va avea acces la noi fonduri și contractori care să producă alte rachete.

Însă, producția și livrarea rachetelor poate dura între 18 și 24 de luni, întrucât este nevoie de fabricarea anumitor componente înainte ca produsul final să poată fi asamblat.

Statele Unite au câteva alternative la aceste sisteme, precum dronele LUCAS, sisteme de luptă ieftine fără echipaj bazate pe designul dronelor iraniene Shahed, însă acestea nu sunt la fel de eficiente și prezintă un risc mai mare pentru navele, militarii și civilii din regiune.

Epuizarea stocurilor de armament american afectează și Europa și Asia

Unul dintre motivele pentru care Statele Unite au probleme cu propriul stoc de armament este faptul că țara este cel mai mare furnizor de arme din lume, fiind responsabilă pentru 43% din exporturile de arme la nivel global.

Statele Unite i-au livrat Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană, rachete și tancuri pentru războiul contra Rusiei, ceea ce a dus la întârzierea livrărilor de rachete Stinger și obuziere Paladin către Taiwan, unde SUA au trimis arme încă din anii ‘50 pentru a descuraja o invazie a Chinei.

După o sistare inițială a livrărilor de armament către Ucraina, administrația Trump a reluat transferul de arme în iulie 2025. Și armele livrate de țările europene sunt tot echipamente militare cumpărate din SUA. Războiul Israelului în Gaza și Liban a pus și mai multă presiune pe stocurile de armament ale Statelor Unite.

Indiferent dacă SUA rămân fără arme pentru că își epuizează propriile stocuri sau din cauza livrărilor către alte țări, situația actuală creează probleme pentru Europa și Asia, acolo unde securitatea țărilor aliate nu poate fi asigurată fără importurile de armament american.

În anii ‘90, strategia Washingtonului presupunea ca armata să fie pregătită să poarte războaie în două regiuni diferite în același timp. De atunci, Statele Unite și-au redus această capacitate, concentrându-se pe conflictul cu un singur adversar.

Războiul din Iran a expus limitele dominației militare a Statelor Unite, iar rivali precum China și Rusia pot învăța lecții importante din acest conflict în detrimentul Americii.

Editor : Raul Nețoiu