Video Cum se trăiește în teritoriile controlate de separatiști în Ucraina
Nina Sidorenko şi soţul ei Anatoli locuiesc în partea controlată de separatiştii ucraineni. Însă pensia ei şi medicamentele de care are nevoie sunt disponibile numai pe teritoriul deţinut de guvern. O dată pe lună, Nina trebuie să traverseze linia frontului. Fiecare drum e un mare chin. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
A fost numit „războiul uitat” - dar conflictul din estul Ucrainei continuă să secere vieţi, la cinci ani după izbucnirea sa. Noul preşedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, spune că încetarea luptelor cu separatiştii pro-Kremlin e prioritatea sa numărul 1.
Preşedintele nou-venit în politică a vizitat recent liniile frontului şi a invitat diplomaţi europeni de frunte la o discuţie despre modalităţi de ieşire din criză. Este o promisiune pe care locuitorii din Donbass se bazează. Vasta majoritate a populaţiei din regiunea Luhansk a votat pentru Zelenski ca preşedinte datorită angajamentului său de a pune capăt războiului. Iar Zelenski a făcut primul pas către dezescaladare: armata ucraineană s-a retras parţial din regiunea disputată. Acest lucru i-a dat speranţei Ninei Sidorenko, care trebuie să facă faţă vieţii dintr-o zonă de război în calitate de persoană cu dizabilităţi.
Speranțe puse în noul președinte
Trecerea anevoioasă a podului improvizat peste Stanița Luhanska e un drum făcut de mii de oameni, zi de zi. Pe sute de kilometri, e singurul loc de trecere între teritoriul deţinut de guvern şi cel controlat de separatişti.
„Mi-a fost frică tot timpul, pe pod. A trebuit să iau un calmant. Ce s-ar fi întâmplat dacă cineva s-ar fi împiedicat în timp ce mă ducea?”, spune Nina Sidorenko.
Însă de când a fost ales noul preşedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, Nina spune că măcar acum simte că are o speranţă. Zelenski a promis că va face din încheierea războiului din Donbass prioritatea sa.
„Eram atât de nerăbdători! Abia aşteptam alegerile. Avem speranţe foarte mari. Când Zelenski a depus jurământul de învestitură, pur şi simplu am plâns. Am vrut ca toate astea să se termine, să avem în sfârşit din nou pace”, spune Nina Sidorenko plângând.
Acest lucru ar putea fi acum ceva mai probabil, cel puţin în Stanița Luhaska. Chiar dacă dacă uneori, în depărtare, se aude tirul artileriei grele. Porţiune cu porţiune, armata ucraineană îşi demontează posturile de apărare. Dezangajarea înseamnă că soldaţii din ambele tabere sunt acum la câţiva kilometri distanţă unii de alţii, după ce până acum se puteau, practic, privi în ochi.
E o măsură convenită acum aproximativ doi ani, dar abia acum e pusă în practică, sub noul preşedinte al Ucrainei.
Cum se văd lucrurile din terenul de conflict
Ni se arată noile poziţii ale Ucrainei. Locaţia nu trebuie trădată de niciun amănunt. Soldatul pe care-l cunoaştem aici susţine ferm că aceasta nu este o retragere.
„Noua poziţie e mai mare şi mai bună pentru noi. De aici, vedem inamicul mai bine”, spune militarul ucrainean.
Cei cinci ani de conflict cu separatiştii au lăsat urme. Peste 10 000 de ucraineni au fost ucişi şi de trei ori mai mulţi au fost răniţi de la începutul luptelor.
Acest conflict a costat-o scump pe Natalia Jurbenko. Acasă, în Luhansk, avea o firmă cu 150 de angajaţi. Separatiştii i-au dat 6 ore ca să lase totul în urmă. În Stanița Luhanska a început să lucreze ca voluntar, coordonând donaţiile către armata ucraineană. Ea e de părere că Ucraina n-ar trebui să dea înapoi.
„Sunt total împotriva acestei retrageri. Nu vreau să cedăm iar acest teritoriu. Trebuie să rămână, în întregime, al Ucrainei. Trebuie să intrăm în Uniunea Europeană şi în NATO. Cu un vecin ca Rusia, nu putem trăi fără NATO”, spune femeia.
Există un monument închinat soldaţilor ucraineni care au murit în Stanița Luhanska şi în împrejurimi. A fost ideea Nataliei. Având în vedere numărul victimelor, Natalia spune că Ucraina nu trebuie să cedeze şi să accepte pacea cu orice preţ.
„Chipeşul - aşa era poreclit. Era cercetaş. Abia îl văzusem şi, în dimineaţa următoare, am aflat că fusese împuşcat. S-a întâmplat în apropiere”, povestește Natalia.
„Plângem după viața normală pe care o aveam înainte”
Nina Sidorenko s-a săturat. Ea-şi doreşte doar să revină la vechea ei viaţă. O viaţă în condiţii de pace.
Nina a lucrat într-o brutărie până când o operaţie ratată a lăsat-o în scaun cu rotile. Asta a fost acum aproape 20 de ani. Are o pensie de doar 50 de euro, din care jumătate se duce pe scutece şi medicamente, de care nu poate face rost acasă, în teritoriul ocupat de separatişti.
E timpul să se îndrepte din nou spre pod. Majoritatea celor de aici vor trebui să aştepte câteva ore doar ca să treacă de punctul de control. Într-o temperatură de 30 de grade Celsius. Decesele nu sunt un lucru neobişnuit în aceste cozi.
„Oamenii obişnuiţi s-au săturat de acest război. Plângem după viaţa normală pe care o aveam înainte”, spune Nina.
Cicatricile lăsate de cinci ani de război sunt adânci - însă poate că se întrezăreşte un pic de normalitate. Preşedintele Zelenski a anunţat că are de gând să reconstruiască podul dărăpănat, în câteva săptămâni. Cu sau fără sprijinul taberei separatiste.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
