În doar două luni, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a trecut de la a fi primul lider mondial care a susținut o operațiune militară americană în Orientul Mijlociu la a critica deschis politica externă a Washingtonului. Schimbarea de ton a survenit într-un moment în care Ucraina și SUA au ajuns din nou într-un impas dificil în relațiile bilaterale, Washingtonul fiind absorbit de războiul împotriva Iranului și de diplomația fragilă din jurul unei posibile soluționări, scrie Kyiv Independent într-o analiză.
Mesajele publice ale Washingtonului, incertitudinea privind stocurile de armament și ceea ce oficialii ucraineni descriu ca fiind promisiuni încălcate alimentează frustrarea Kievului, potrivit a trei persoane familiarizate cu problema, cu care a stat de vorbă Kyiv Independent.
„Este clar cu cine avem de-a face... există situații obiectiv dificile care nu favorizează o atmosferă pozitivă”, a declarat un înalt oficial ucrainean pentru sursa citată.
Deși oficialii se abțin să descrie situația ca pe o ruptură, deficitul de încredere devine din ce în ce mai greu de ascuns.
Încercările lui Zelenski de a coopera
În limba ucraineană există o expresie tradusă adesea prin „nervi de oțel”, iar mulți locuitori din Kiev o folosesc atunci când descriu modul în care Zelenski abordează relația cu președintele american Donald Trump.
Timp de luni de zile, această abordare a însemnat reținere.
Stând umăr la umăr cu Trump în decembrie, după discuții menite să relanseze negocierile cu Rusia, Zelenski nu a oferit decât un zâmbet controlat când președintele american a declarat că „Rusia vrea să vadă Ucraina reușind”.
„Sună puțin ciudat, dar (Vladimir) Putin a fost foarte generos în sentimentele sale față de succesul Ucrainei”, a spus Trump, chiar dacă Rusia continua atacurile masive care vizau infrastructura civilă în încercarea de a îngheța Ucraina.
De atunci, acel moment a devenit o ilustrare a modului în care Kievul a încercat să-și gestioneze cu atenție relația cu Trump: înghițindu-și frustrarea în public și ripostând doar atunci când era necesar.
Însă ultimele luni au arătat o schimbare vizibilă.
Într-una dintre ultimele sale declarații, Zelenski i-a criticat direct pe cei doi emisari americani implicați în procesul de pace din Ucraina, spunând că abordarea lor a arătat lipsă de respect față de Kiev.
„Este o lipsă de respect să mergi la Moscova și nu la Kiev, este pur și simplu o lipsă de respect”, a declarat Zelenski pe 20 aprilie.
Liderul ucrainean l-a criticat, de asemenea, pe vicepreședintele american JD Vance pentru că a lăudat suspendarea ajutorului militar american acordat Ucrainei, afirmând că această poziție avantajează Rusia și slăbește Statele Unite.
Decizia sa de a nu comenta public după împușcăturile de la Cina Corespondenților de la Casa Albă se înscrie acum într-un tipar.
„Desigur, condamnăm violența”, a spus un oficial ucrainean. „Dar ar fi nepotrivit, având în vedere că ei nu au emis nicio declarație nici măcar atunci când suntem supuși unor atacuri masive.”
Chiar și așa, oficialii ucraineni insistă că aceasta nu este o strategie deliberată de confruntare.
„Nu avem impresia din interior că criticile au crescut”, a spus același oficial.
Mai degrabă, au explicat ei, relația în sine s-a schimbat, iar mesajele Ucrainei s-au adaptat pur și simplu la această realitate.
„Există multă comunicare publică. Răspunsul a urmat situația.”
Oleksandr Merejko, șeful comisiei pentru afaceri externe a parlamentului ucrainean, a spus că Zelenski încearcă să mențină un echilibru dificil.
„Văd că președintele a ales calea corectă într-un anumit sens”, a spus el. „Îl tratează pe Trump cu mare respect, dar dacă nu este de acord cu ceva, o spune deschis.”
Acest echilibru devine din ce în ce mai dificil.
Războiul cu Iranul și consecințele sale
Volodimir Zelenski a fost printre primii lideri care au susținut public campania americană și israeliană împotriva Iranului, spunând că Teheranul era implicat de mult timp în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
„Regimul iranian a adus atâta rău Ucrainei”, a spus el.
Kievul spera că susținerea campaniei de la Washington va consolida relevanța strategică a Ucrainei în ochii lui Trump. Cu toate acestea, SUA au devenit și mai ostile față de Kiev.
Deoarece campania militară nu a reușit să producă o schimbare semnificativă de regim, iar Washingtonul s-a orientat spre gestionarea escaladării, Ucraina a fost efectiv scoasă de pe agenda de lucru.
În același timp, Rusia a beneficiat de consecințe. La jumătatea lunii aprilie, Washingtonul a emis o a doua derogare de la sancțiuni pentru petrolul rusesc, permițând vânzări limitate pe fondul îngrijorărilor globale legate de penuria cauzată de război și de perturbările legate de blocada Strâmtorii Hormuz.
Pentru Kiev, această mișcare a fost percepută ca o trădare.
Cu doar două zile înainte, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, declarase public că administrația „nu va reînnoi licența generală pentru petrolul rusesc”.
Chiar și înalți oficiali americani considerau, în privat, că derogarea nu era necesară și că ar fi avut un impact real redus asupra piețelor, a aflat Kyiv Independent, ceea ce face ca schimbarea de poziție a lui Bessent să fie cu atât mai greu de înțeles pentru Kiev.
Prelungirea a venit, de asemenea, la scurt timp după ce trimisul rus Kirill Dmitriev a vizitat Statele Unite, unde se crede că a făcut lobby pentru derogare.
Un oficial ucrainean a descris această mișcare ca fiind ceva care „trimite semnale negative”.
O altă persoană familiarizată cu negocierile a spus că Ucraina a primit asigurări inițial că derogarea va fi strict temporară și menită doar să stabilizeze prețurile, ceea ce a determinat Kievul să nu escaladeze problema în mod public.
Sursa a afirmat că Ucraina „a acționat corect” și a avut încredere în acele asigurări diplomatice.
În timpul unei vizite ulterioare la Washington, unde înalți oficiali ucraineni s-au întâlnit cu omologii lor americani, Kievului i s-a spus din nou că derogarea nu va fi prelungită.
„Nu existau motive să credem că ceva nu a mers bine”, a spus sursa, adăugând că, atunci când prelungirea a avut loc totuși, logica politică s-a schimbat.
„După aceea, ne-am eliberat de constrângeri”, a spus persoana respectivă. „Dacă o parte nu își respectă promisiunile, cealaltă poate reacționa în consecință.”
Această schimbare a devenit rapid vizibilă.
Ambasadoarea Ucrainei în SUA, Olha Stefanișina, a criticat public decizia, scriind pe rețeaua X că Kievul „îndeamnă administrația americană să reinstituie sancțiunile asupra petrolului și produselor petroliere rusești”.
Declarația ei a fost unul dintre cele mai clare semne publice de până acum că oficialii ucraineni sunt din ce în ce mai dispuși să conteste deschis poziția Washingtonului.
„Derogarea este doar vârful aisbergului”, a afirmat o sursă.
Problema mai profundă, susțin oficialii, nu este petrolul, ci încrederea.
Armamentul, NATO și frustrarea crescândă
Cooperarea militară a devenit o altă sursă de anxietate tăcută.
Spre deosebire de administrația Biden, Casa Albă a lui Trump s-a abținut de la acordarea de ajutor militar direct Ucrainei. În schimb, asistența vine din ce în ce mai mult prin vânzări de arme și mecanisme de achiziție care implică aliații NATO.
Unele rapoarte au sugerat că Washingtonul folosea livrările de arme către Ucraina ca pârghie în negocierile mai ample cu guvernele europene.
Un oficial al Apărării din SUA a respins această afirmație.
„Ne asigurăm că forțele SUA și cele ale aliaților și partenerilor noștri au ceea ce le trebuie pentru a lupta și a câștiga”, a declarat oficialul pentru Kyiv Independent.
Cu toate acestea, frustrarea crește în toată Europa. O sursă familiarizată cu discuțiile a spus că există „o frustrare semnificativă față de această administrație” și că aceasta afectează direct capacitatea Ucrainei de a-și asigura armele de care are nevoie urgent.
Unele guverne care contribuie la eforturile de achiziție doresc ca sprijinul lor să rămână confidențial din cauza sensibilităților politice.
„Este foarte greu să canalizăm acești bani chiar și pentru achiziționarea de rachete pentru sistemele Patriot”, a spus sursa.
Sistemul de apărare aeriană a devenit unul dintre cele mai urgente blocaje militare ale Ucrainei.
Fabricate în SUA, sistemele Patriot rămân cea mai eficientă apărare a țării împotriva atacurilor cu rachete balistice rusești - amenințări pe care puține alte sisteme le pot opri în mod fiabil.
Penuria a devenit atât de gravă, încât Zelenski i-a dat instrucțiuni comandantului Forțelor Aeriene ale Ucrainei să contacteze direct partenerii care promiseseră anterior rachete Patriot și alte sisteme de apărare aeriană.
Unii oficiali consideră că și secretarul general al NATO, Mark Rutte, are o poziție slăbită față de Trump, în special după tensiunile legate de ceea ce Washingtonul consideră a fi implicarea insuficientă a NATO în timpul războiului cu Iranul.
Rutte a jucat un rol central în negocierea Listei de cerințe prioritare pentru Ucraina (PURL), semnată în iulie de NATO și SUA, care a creat un cadru pentru ca aliații să achiziționeze echipament militar urgent pentru Ucraina.
Acest mecanism pare acum mai puțin sigur.
Acordul privind dronele care nu s-a concretizat niciodată
Frustrarea crescândă este alimentată de parteneriatul propus de Ucraina cu Washingtonul în domeniul dronelor - un acord pe care Kievul susține că SUA l-a ignorat în mare măsură.
Potrivit unei surse familiarizate cu discuțiile privind dronele, Ucraina a prezentat inițiativa în repetate rânduri încă de anul trecut, inclusiv direct lui Trump și echipei sale.
Propunerea se concentra pe partajarea tehnologiilor ucrainene de drone testate în luptă, în special a sistemelor concepute pentru a contracara dronele de atac de tip Shahed fabricate în Iran - exact genul de amenințare cu care se confruntă acum forțele americane în Orientul Mijlociu.
Kievul a acumulat această expertiză de-a lungul anilor, sub presiunea războiului. Apărarea aeriană ucraineană a dezvoltat unele dintre cele mai eficiente strategii din lume pentru interceptarea atacurilor în masă cu drone.
După ce conflictul cu Iranul s-a intensificat, oficialii americani păreau să-și dea seama că „au ratat o ocazie bună”, a afirmat sursa.
Kievul a reînnoit propunerea, dar tot nu a primit niciun răspuns.
„Trump și-a instruit oamenii să analizeze problema… dar nu s-a întâmplat nimic”, a spus persoana respectivă.
Pentru oficialii ucraineni, propunerea făcea parte, de asemenea, dintr-un efort mai amplu de a-l angaja pe Trump prin ceea ce ei credeau că este limbajul său politic preferat: negocierea.
Dar nici măcar asta nu a reușit să-i schimbe tonul public.
„Ultima persoană de la care avem nevoie de ajutor este Zelenski”, a declarat Trump pe 13 martie. „Nu avem nevoie de ajutorul Ucrainei. Știm mai multe despre drone decât oricine.”
Pentru mulți din Kiev, acea remarcă a rezumat problema mai amplă.
Ce urmează
În ciuda frustrării evidente, oficialii ucraineni insistă că nu au renunțat la Washington.
În privat, aceștia rămân încrezători că, odată ce războiul cu Iranul se va încheia, Statele Unite se vor implica din nou mai serios în problema Ucrainei.
„Credem că vor deveni mai activi pe măsură ce se apropie alegerile… și odată ce lucrurile cu Iranul vor începe să se liniștească puțin”, a declarat un înalt oficial ucrainean.
Un oficial al Casei Albe a declarat pentru Kyiv Independent că administrația rămâne angajată în a pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei, dar a făcut referire la propria explicație a lui Trump: în acest moment, „SUA sunt ocupate cu Iranul”.
Pentru Kiev, acest răspuns este nesatisfăcător, dar cunoscut.
Merejko a spus că strategia Ucrainei este neschimbată: să rămână implicată, să rămână respectuoasă și să continue să facă presiuni.
„Încercăm să continuăm să-l tratăm pe Trump cu respect, deoarece el este liderul celui mai mare stat democratic care este partenerul nostru”, a spus el.
„Washingtonul continuă să ne ajute, deși nu în măsura în care ne-am dori.”
El a recunoscut cât de epuizantă a devenit această strategie.
„Uneori este foarte dificil, îmi dau seama. Dar trebuie să dăm dovadă de perseverență”, a spus Merejko.
„Trump apreciază perseverența, așa că trebuie să continuăm să muncim, oricât de greu ar fi.”
Editor : B.P.
