În timp ce Administrația Trump testează ideea de a oferi Ucrainei garanții de securitate vagi, „asemănătoare articolului 5”, în schimbul unei încheieri negociate a războiului cu Rusia, un nou raport al unui grup de reflecție din Washington susține că propunerea nu este nici credibilă, nici durabilă – și prezintă o alternativă menită să supraviețuiască obiecțiilor Moscovei și limitelor politice occidentale.
Balonul de încercare al administrației americane, lansat săptămâna aceasta, prevede garanții de securitate fără aderarea la NATO pentru a liniști Kievul după un acord de pace. Dar astfel de angajamente nu ar avea forța juridică a clauzei de apărare colectivă a alianței, s-ar confrunta cu un scepticism profund în Europa și ar fi aproape sigur respinse de Rusia, potrivit analiștilor, scrie Kyiv Post.
La Washington, ele ar depinde, de asemenea, de viitoarele administrații care ar alege să onoreze promisiuni pe care Congresul nu le-a ratificat niciodată.
O altă propunere
În acest context, Jennifer Kavanagh, director de analiză militară la Defense Priorities, un think tank din Washington, propune un model postbelic diferit: nealinierea armată – un cadru care schimbă garanțiile formale cu o strategie de autoapărare susținută de sprijinul occidental susținut, dar condiționat.
„Stabilirea aranjamentelor pentru securitatea postbelică a Ucrainei va fi un element extrem de important al încheierii negociate a războiului dintre Rusia și Ucraina”, notează Kavanagh. Ea susține că orice acord durabil trebuie să abordeze teama Kievului de o nouă agresiune rusă, ținând cont în același timp de opoziția Moscovei față de extinderea NATO și de constrângerile politice și de resurse cu care se confruntă Statele Unite și Europa.
Această combinație, susține ea, lasă puțin spațiu pentru angajamente de tip alianță.
De ce „Articolul 5 bis” nu este suficient
Rusia va insista probabil asupra a două linii roșii în orice acord: fără aderarea Ucrainei la NATO și fără forțe străine staționate pe teritoriul său.
Kavanagh consideră că acestea sunt cereri pe care Occidentul nu le va putea contesta la nesfârșit – mai ales fără un sprijin public larg sau fără susținerea unui tratat.
Oferirea de garanții de tip alianță fără o alianță, sugerează ea, riscă să creeze așteptări pe care Statele Unite și Europa nu le pot îndeplini dacă vântul politic se schimbă.
„Nealinierea armată este cea mai fezabilă abordare pentru securitatea postbelică a Ucrainei, deoarece poate asigura capacitatea Ucrainei de a se apăra și de a descuraja agresiunea, abordând în același timp preocupările Rusiei în materie de securitate și ținând seama de constrângerile politice și de resurse din Statele Unite și Europa”, susține raportul.
Nealiniată, nu izolată
Conform propunerii, Ucraina ar rămâne formal în afara NATO, dar departe de a fi izolată. Exercițiile militare cu partenerii occidentali ar continua în afara teritoriului ucrainean, alături de cooperarea industrială în domeniul apărării și acordurile de instruire – toate fără obligațiile legale ale statutului de membru.
„Am ales în mod explicit «nealinierea» în locul «neutralității»”, a declarat Kavanagh marți pentru Kyiv Post, subliniind că Ucraina ar păstra parteneriatele de apărare, în special cu statele europene, în afara unei structuri formale de alianță.
„Realitatea este că modelul de securitate al Ucrainei și forma pe care o va lua nealinierea sa armată vor fi specifice și unice pentru Ucraina”, a adăugat ea.
Apărarea porcului spinos
La baza modelului se află o strategie de autoapărare construită în jurul negării teritoriale – adesea descrisă ca „apărarea porcului spinos”.
Ucraina s-ar concentra pe a face ca orice încercare viitoare a Rusiei de a cuceri teritoriul să fie lentă, costisitoare și cu șanse reduse de succes.
„O Ucraina nealiniată ar fi responsabilă pentru propria apărare”, scrie Kavanagh.
Dacă descurajarea ar eșua, obiectivul s-ar schimba în epuizare: împiedicarea agresorului să-și atingă obiectivele, în loc să se mizeze pe o escaladare rapidă sau pe o intervenție externă incertă.
Reasigurare fără promisiunea de a lupta
În loc de garanții formale de securitate, Kavanagh pledează pentru angajamente pe mai multe niveluri din partea Statelor Unite și a Europei – ideal ar fi ca acestea să fie codificate de legislaturi pentru a fi mai greu de revocat.
În interviul acordat Kyiv Post, ea a subliniat patru piloni: ajutor militar și finanțare în timp de pace; creșteri preconvenite ale asistenței militare și economice în cazul unei noi agresiuni, inclusiv schimbul îmbunătățit de informații; stocuri de arme strategice susținute de Occident și păstrate în afara Ucrainei; și sancțiuni automate de „revenire” dacă Rusia încalcă un acord.
Niciuna dintre acestea nu ar necesita o obligație contractuală de a lupta direct împotriva Rusiei. Împreună, susține ea, acestea ar crește costurile unei noi agresiuni, rămânând în același timp sustenabile din punct de vedere politic.
Forța – și prețul
Raportul estimează că Ucraina ar avea nevoie de aproximativ 235.000 de soldați în serviciu activ și 345.000 de rezerviști – o forță pe care Kavanagh o descrie ca fiind „la limita superioară” a ceea ce țara poate susține pe termen lung, având în vedere constrângerile demografice și financiare.
Evaluarea ei se bazează pe actualele desfășurări de forțe rusești. Deși Moscova ar putea încerca să-și extindă armata, ea s-a arătat sceptică cu privire la posibilitatea ca Rusia să aloce forțe semnificativ mai mari pentru Ucraina, în contextul în care se confruntă și cu reînarmarea Europei.
Asistența occidentală în cadrul acestui model ar totaliza aproximativ 41,5 miliarde de dolari pe o perioadă de cinci ani – mai puțin de 10 miliarde de dolari pe an.
Kavanagh a declarat pentru Kyiv Post că acest nivel de sprijin este fezabil din punct de vedere politic și industrial, în special în Europa, unde liderii au considerat securitatea Ucrainei ca fiind inseparabilă de propria lor securitate.
„Nu este o sumă uriașă”, a spus ea, adăugând că guvernele europene și-au exprimat deja disponibilitatea de a continua sprijinul după război.
Construit pentru realitatea politică
Criticii susțin că nealinierea a însemnat, din punct de vedere istoric, vulnerabilitate. Kavanagh contraargumentează că unele state nealiniate – inclusiv India și Vietnam – au menținut forțe armate capabile și parteneriate de apărare diversificate.
Cheia, susține ea, este că modelul Ucrainei ar fi negociat, adaptat și robust – nu o revenire la neutralitatea dinainte de război.
În timp ce Washingtonul dezbate cât de departe poate merge pentru a liniști Kievul fără a declanșa o confruntare cu Moscova, opțiunile pot fi din ce în ce mai limitate.
Întrebarea nu mai este dacă Ucraina va primi promisiuni în stilul NATO, ci dacă acordurile de securitate postbelice se bazează pe garanții pe care Occidentul nu le poate impune – sau pe o strategie de apărare concepută pentru a rezista schimbărilor politice de pe ambele maluri ale Atlanticului.
Editor : Sebastian Eduard
