Cazul asasinării lui Jamal Khashoggi agită acum apele într-un sector care i-a adus Arabiei Saudite multe „prietenii” la masa marilor puteri: alianțele bazate pe contracte faraonice de armament.

Printre multe alte imagini care descriu Orientul Mijlociu ca relevanță în relațiile internaționale, una cu forță de totem poate fi și cea a unei găuri negre în care se varsă milioane de tone de arme ce provin de pe o insațiabilă rută euro-atlantică. Este o realitate exprimată din abundență în cifre, nu o teorie a conspirației.

Achizițiile de armament din Orientul Mijlociu, în special în țările din Golf, sunt o sursă „sacră” de venituri pentru Statele Unite, Marea Britane, Franța și Germania.

Arabia Saudită este cel mai mare cumpărător de arme al Statelor Unite, cursă a înarmării în care monarhia absolută de la Riad investește sute de miliarde de dolari. Este, de fapt, doar o mică parte din euforia saudită a contractelor de armament. Un procentaj care explică meticulos această euforie: în ultimii cinci ani, Riadul și-a mărit achizițiile de arme cu 225%, potrivit unui studiu realizat în 2018 de Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI).

Între 2010 și 2017, vânzările de arme ale SUA către Arabia Saudită au făcut saltul contractual de la 400 de milioane de dolari, la 10 miliarde de dolari. În aceeași perioadă, Marea Britanie și-a mărit volumul de la 550 de milioane de dolari, la 4 miliarde de dolari.

Pe ce se bazează dependența Arabiei Saudite de SUA și Europa

Achizițiile din Europa și Statele Unite reprezintă, la ora actuală, 98% din totalul importurilor de armament din Arabia Saudită, o dependență deja structurală în importanța geostrategică a saudiților – prin urmare, o dependență greu de rupt, conform unei analize a think tank-ului Atlantic Council. Orice tentativă de până acum a Riadului de a-și diversifica politica de apărare a fost sortită eșecului, chiar dacă, într-un plan secund, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, încearcă să își creeze un spațiu de alternativă în conturile bancare ale monarhiei.

Nu vorbim doar despre o dependență care vine la pachet și cu necesitatea vitală de pregătire a personalului militar în folosirea armelor ori de expertiză în tipurile de strategii de război în care armanetul trebuie utilizat. Ceea ce potențează dependența este și faptul că armele europene sunt interoperabile doar cu cele americane. Asta face ca interesul față de ofertele Rusiei și Chinei să fie aproape nul.

Situația în care se află monarhia saudită, în materie de armament, nu este de dată recentă, ci își are începuturile la finele celui de-al Doilea Război Mondial, când președintele amercian Franklin D. Roosevelt și regele Ibn Saud al Arabiei Saudite au făcut un aranjament de tipul „petrol în schimbul securității”, care avea însă să devină ceva mult mai mult decât o afacere pe termen lung: însăși arhitectura de apărare a regatului.  

CITIȚI ȘI: Uciderea lui Jamal Khashoggi lovește în contracte esențiale, de zeci de miliarde de dolari, din domeniul armamentului în SUA