De ce vrea Macron să țină izolată Polonia pe subiectul muncitorilor detașați

Data actualizării: Data publicării:
170824_MACRON_CONFERINTA_00_INQUAM_Photos_Octav_Ganea

Nimic nu e ceea ce pare, spune un vechi clișeu hollywoodian. Clișeu care se potrivește, în cazul de față, ca o mănușă refuzului lui Emmanuel Macron de a include Polonia în agenda vizitelor sale în complicata Europă Centrală și de Est. Aceasta este ideea de bază a unei analize dedicată de Politico mutărilor politice ale președintelui Franței în relația cu Varșovia pe tema directivei UE pentru muncitorii detașați.

170824_MACRON_CONFERINTA_00_INQUAM_Photos_Octav_Ganea
Foto: Octav Ganea

Directiva sus-menționată pare a fi, în prezent, ața care deșiră tărâmul promis al pieței unice în partea central-europeană a UE, unde Grupul de la Vișegrad, axul geopolitic și economic al regiunii, format din Polonia, Ungaria, Slovacia și Cehia, s-a impus ca principal obstacol pentru proiectul reformator al lui Macron.

Mai întâi, un popas tehnic: Directiva pentru muncitorii detașați le permite companiilor europene să trimită angajați în alte state UE cu contracte prin care sunt nevoite să garanteze numai salariul minim din țara gazdă.

Emmanuel Macron s-a angajat într-o campanie de convingere a statelor europene pentru modificare a acestei directive.

Privită la scară istorică, Directiva este un fel de „reîntrupare” a gastarbeiter-ilor. Așa erau numiți „muncitorii-oaspeți” din alte state (în special din Turcia și fosta Iugsolavie) care puteau lucra – în anii 1950, 1960, 1970 – în Germania, ca parte a unui program guvernamental, pe o durată de timp determinată.

Macron vrea ca pachetele salariale ale muncitorilor detaşaţi să includă beneficii în concordanţă cu reglementările ţării-gazdă şi ca toate contractele lor să fie limitate la un an în loc de doi.

Despre ce vorbim când vorbim despre Macron și Polonia?

Jan Cienski, autorul analizei din Politico, are următorul răspuns: vorbim despre un Emmanuel Macron care consideră Partidul Lege și Justiție, motorul guvernului conservator de la Varșovia, un „inamic-cheie în programul său de reconstrucție a UE”.

În timpul campaniei sale electorale, președintele Franței a cerut sistematic Uniunii Europene să impună sancțiuni Poloniei, acuzând guvernanții polonezi nu doar de încălcarea normelor democratice în interiorul țării, ci și de violarea principiilor comunitare europene.

A urmat, apoi, episodul în care Varșovia a anulat subit un contract generos de „3,2 miliarde de euro pentru echiparea armatei sale cu elicoptere multifuncționale de la Airbus”. Decizia a reverberat imediat în relațiile dintre Franța și Polonia, zguduindu-le din temelii. După care, disensiunile s-au mutat în domeniul „supărărilor mici” și al tachinărilor: un adjunct de la Ministerul Apărării din Polonia declara, în spiritul vechilor butade ale „excepționalismului” comunist, că francezii au învățat să mănânce cu furculița datorită polonezilor.

Între timp, Macron a devenit președintele Franței, clamat ca în Epoca Luminilor în cancelariile europene, iar Polonia s-a restras treptat din mainstream-ul blocului comunitar: „Cel mai important aliat al Poloniei, Marea Britanie, părăsește UE, iar legăturile cun Germania sunt distruse din cauza efortului guvernului polonez de a căuta reparații pentru atrocitățile războiului (al Doilea Război Mondial - n.r.)”.

Cât privește Triunghiul de la Weimar (întâlnirile regulate dintre Polonia, Franța și Germania), acesta arată acum ca un motor înfundat care scuipă fum, notează Cienski, adăugând: „Cu puțin prieteni la activ, Varșovia blochează cu dificultate mutările lui Macron”.

De asemenea, Polonia îl acuză pe Macron de standarde duble, pentru că a pledat pentru o Europă mai integrată, dar încearcă în acelaşi timp să erodeze competiţia pe piaţa unică.

 

De ce este Polonia atât de importantă în jocul de putere al Franței în privința Directivei europene?

Statistica ne vine în ajutor și varsă pe masă „pocalul” cu cifre: din 1,9 milioane de muncitori detașați, 420.000 sunt polonezi, cel mai mare număr din statele UE, potrivit Comisiei Europene. Cei mai mulți dintre acești muncitori ajung pe piețele din Franța, Austria și Germania. „Chiar dacă acești muncitori reprezintă mai puțin de 1% din forța de muncă la nivelul UE, au devenit însă o țintă în multe state îngrijorate de concurența salariilor mici din Europa Centrală”, se arată în analiză.

Propriu-zis, Polonia nu respinge o înăsprire a legislației europene în combaterea abuzurilor economice la umbra celebrei Directive, dar se opune acelor modificări radicale care i-ar putea afecta pe mulți dintre polonezii prinși în prevederile ei.

Un rezumat concis și expresiv al relațiilor dintre Franța și Polonia îl oferă un expert polonez al publicației de politică externă Visegrad Insight: „Ori sunteți așezați la masă, ori sunteți în meniu. Noi suntem acum în meniu. Indubitabil, Macron joacă foarte inteligent pe seama Europei Centrale pentru a schimba Directiva privind muncitorii detașați. Asta îl ajută mult acasă”.

Ghețarul diplomatic dintre Polonia și Franța nu ar fi chiar un ghețar diplomatic, aflăm dintr-o declarație a deputatului francez Pyeire-Alexandre Anglade, care spune că, în culise, Macron ar avea, de fapt, o relație foarte strânsă cu șefului administrației prezidențiale de la Varșovia, Andrzej Duda.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri