În această toamnă, fermierii americani vor strânge o recoltă de soia atât de mare încât ar putea acoperi o suprafaţă mai mare decât New Mexico, însă cel mai mare cumpărător pentru fermierii americani, China, a renunţat să le mai cumpere produsele, transmite Bloomberg.
În luna martie, Beijingul a impus tarife la produsele agricole americane, închizând practic uşa importurilor de soia boabe din SUA înainte de a începe recoltarea. Această mişcare a oferit Chinei un avantaj în războiul său comercial cu preşedintele Donald Trump, prin presarea fermierilor care formează o parte cheie a electoratului său. O ţară care anul trecut a achiziţionat soia boabe din SUA în valoare de 13 miliarde de dolari americani, mai mult de 20% din întreaga recoltă, până acum nu a rezervat, în mod oficial, niciun transport din abundenta recoltă din această toamnă.
Trump şi omologul său chinez Xi Jinping sunt aşteptaţi să se întâlnească săptămâna viitoare. Dar, cu câteva zile înainte, summitul încă nu este un lucru sigur, notează Bloomberg, citată de Agerpres.
Criticarea lui Trump nu este un lucru uşor pentru mulţi fermieri. Însă, pe măsură ce soia se acumulează în silozuri şi containere de depozitare, este greu să nu se simtă că sunt victime colaterale într-o luptă pe care nu au ales-o. Ei se tem că, chiar dacă se ajunge la un acord, războiul va provoca daune de durată, China fiind hotărâtă să cumpere mai multă soia din Brazilia şi Argentina, decât să depindă de SUA. Şi, deşi ar accepta ajutorul financiar guvernamental în timpul războiului comercial, ar prefera să îşi poată vinde soia.
„Sunt multe în joc pentru ambele ţări şi suntem cu toţii mai bine atunci când găsim modalităţi de a lucra împreună decât atunci când suntem în acest război comercial”, a declarat Caleb Ragland, fermierul din Kentucky şi preşedintele Asociaţiei cultivatorilor americani de soia. El a menţionat că americanii din mediul rural au fost printre cei mai puternici susţinători ai lui Trump şi au nevoie de ajutor acum.
„Îi încurajăm pe preşedintele Trump şi pe Xi să dea prioritate discuţiilor. Credem că există încă şansă de a rezolva lucrurile, dar trebuie să ajungă la masa negocierilor şi să elaboreze un acord comercial echitabil şi durabil care să readucă certitudinea pe piaţă”, a precizat Ragland.
Trump a luat notă de apelurile fermierilor. Pe reţelele de socializare, luna aceasta, el a numit boicotul efectiv al soiei americane de către Beijing „un act ostil din punct de vedere economic” şi a făcut din restabilirea achiziţiilor de soia una dintre principalele sale cerinţe în cadrul negocierilor comerciale. Administraţia caută, de asemenea, acorduri cu alte ţări pentru a cumpăra mai multă soia din SUA, deşi oficialii din industrie se îndoiesc că astfel de acorduri ar putea umple golul lăsat de China.
Însă chiar dacă se va ajunge la un acord, săptămâna sau luna viitoare, acesta ar lăsa totuşi o mare parte din recolta din această toamnă blocată. Procesatorii chinezi şi-au acoperit deja cea mai mare parte a nevoilor de aprovizionare pentru acest an şi lucrează la aprovizionarea pentru următorul an, potrivit brokerilor şi traderilor.
Pe de altă parte, strategia Chinei privind soia nu este nici ea una lipsită de riscuri. O dependenţă mai mare de Brazilia înseamnă costuri mai mari şi o expunere mai mare la evoluţiile meteorologice din America de Sud. Există, de asemenea, posibilitatea ca un acord cu Trump să declanşeze un flux brusc de soia americană în China, împingând în jos preţurile pentru procesatorii chinezi. Preţurile şrotului de soia din ţară scad deja pe fondul speculaţiilor că discuţiile ar putea duce la o revenire a mărfurilor americane.
Obiectivul pe termen lung al Beijingului rămâne însă diversificarea - reducerea dependenţei de principalul său rival geopolitic. Iar China are o mulţime de alte rezerve de soia pe care le poate accesa.
În SUA, fermierii nu sunt singurii afectaţi de diplomaţia Beijingului în domeniul soia. În această perioadă a anului, vagoanele de tren încărcate cu soia ar trebui să circule din Marile Câmpii şi Midwest către porturile de pe Coasta de Vest, seminţele oleaginoase fiind depozitate în silozuri acolo înainte de a fi încărcate pe nave. Aproximativ 25 de milioane de tone au navigat între cele două ţări anul trecut. Dintr-o dată, acest lucru nu se mai întâmplă.
„Dakota de Nord, Minnesota şi Dakota de Sud au fost construite pentru a încărca trenuri de transfer pentru a merge în pe piaţa asiatică”, a declarat Eric Larson, director general al cooperativei de depozitare şi manipulare a cerealelor James Valley din Dakota de Nord. „Anul acesta, acest lucru este inexistent”, precizează Eric Larson.
Editor : Liviu Cojan
